Bucuresti, 23 Ianuarie 2012
Astazi 23 ianuarie a.c., revenim cu informatia pe care tot am repetat-o, ca urmatorii cetateni : VIOREL DANACU, CATALIN RADUT, VLAD VASILE si altii, au fost exclusi din cadrul Marii Loji Nationale a Romaniei, prin votul covarsitor majoritar al CONVENTULUI, din data de 29 Octombrie 2011. De asemenea specificam ca lojile: ATHENAEUM, PHOENIX, STEAUA DOBROGEI, PREJMER, au fost trecute in adormire, prin acelasi vot al CONVENTULUI, din data de 29 Octombrie 2011.
Actiunile pe care cei amintiti mai sus, le intreprind in numele Marii Loji Nationale a Romaniei, sunt contrare Constitutiei si Regulamentului Marii Loji si lovite de nulitate. Aceste actiuni nu au legatura cu Marea Loja Nationala A Romaniei, care se dezice inclusiv de evenimentul care va avea loc pe 24 ianuarie a.c., la Brasov. De asemenea ne exprimam stupoarea ca memoria marelui mason roman, Nicu FILIP, cat si personalitatea sa, sunt folosite de cei care l-au exclus prin Hotarare Judecatoreasca in anul 6007, din Marea Loja Nationala a Romaniei (s-au falsificat documente de catre VIOREL DANACU). Este realmente o intinare a verticalitatii si onoarei de mason.
Atragem atentia opiniei publice, si mai ales celor care doresc sa intre in masonerie, sa analizeze bine site-urile pe care le acceseaza si mai ales site-ul www.mlnar.ro, care nu reprezinta Marea Loja Nationala a Romaniei .
Comunicatul nostru de astazi, vrea sa atraga inca o data atentia ca actiuni de acest gen care au loc si vor mai avea loc facute de oameni trecuti in adormire, aduc un mare deserviciu masoneriei romane in general.
Diversiunile si lipsa de informare corecta a opiniei publice romane cat si internationale aduc mari prejudicii nu numai masoneriei romane, dar si poporului roman.
Marele Secretariat al
Marii Loji Nationale a Romaniei
Motto: “Nimic nu este mai nobil, nimic mai onorabil decat fidelitatea. Fidelitatea si adevarul sunt cel mai sacre calitati ale mintii umane. ” (Cicero)
Iubiti Frati si dragi prieteni,
Nu mai vreau sa discutam tot mereu despre ceea ce inseamna Francmasoneria in ansamblu, pentru ca am ascultat cu totii prea multe planse cu acest subiect vast si sper ca deja ne-am format propria parere, intr-o diversitate de opinii care ar trebui sa ne conduca spre Lumina. Dar deseori am auzit invocate cu patos si daruire in diverse Tinute ritualice cuvinte mari cum ar fi toleranta sau iubirea fraterna, asa de mari incat ne sufoca sub greutatea lor de piatra. De aceea poate ar trebui asezate cu grija la temelie si nu la varf, in asa fel incat sa nu daramam ceea ce cu fervoare unii dintre noi am construit aici de-a lungul timpului.
Astazi a venit vremea sa va propun ca tema de studiu FIDELITATEA, o eterna provocare pentru dezvoltarea noastra individuala…care nu are absolut nimic in comun cu servilismul fatarnic ci cu o datorie de onoare, sacra, a omului liber si pe care toti o avem in acest Ordin, aceea a statorniciei in convingerile noastre, fara de care pierdem increderea si respectul de sine. Fidelitatea, conditie a virtutii, cuvant demodat despre care nu e usor de vorbit, este pana la urma rezultatul unei inimi marete. A devenit fidelitatea doar o iluzie, o notiune perimata sau un cuvant fara acoperire in viata reala? Fidelitatea e o notiune complexa si perceputa diferit, dar tot ce conteaza e ca Fratele de langa tine sa o inteleaga cat mai asemanator posibil, avand cu totii la baza aceleasi valori si principii universale. Simpla pronuntare a cuvantului “fidelitate” trezeste multe impotriviri neexprimate. Credeti ca se mai poate vorbi de fidelitate in epoca schimbarilor rapide? Fata de ce anume mai merita sa fii astazi fidel?
Acum cand totul se vinde si se cumpara, incercam sa tratam viata noastra numai in termeni economici. Obligatia de fidelitate, integral asumata, este o datorie fundamentala si chiar un profund principiu moral, prin care este exprimata esenta relatiilor fratesti si care arata lumii profane unitatea noastra in diversitate. Acest lucru va intari si mai mult legaturile dintre noi si ne va spori increderea.
Fidelitatea este una dintre virtutile care ne apropie cel mai mult de Divinitate si doar ea ne face sa devenim eterni ucenici mereu in cautarea Adevarului. Trebuie sa ramai intotdeauna fidel cuvantului dat si sa-ti scrii promisiunea pe piatra, cu responsabilitate. Felul in care ne vom achita de toate fagaduintele facute, va vorbi clar celor din jur, despre marturia vietii noastre efemere si despre integritatea caracterului nostru de Masoni, asa cum ne pretindem.
Se spune ca fidelitatea este baza virtutilor, intrucat virtutea inseamna fidelitate fata de legea binelui. Dovada fidelitatii arata masura iubirii fraterne dar obiectul fidelitatii trebuie sa fie curat (filosoful grec Aristotel recomanda sa nu ramai totusi fidel fata de cei care au devenit fatarnici, pentru ca ai deveni complicele lor în cele rele). In viata de zi cu zi, fidelitatea este temelia datoriei, cuvant pe cat de odios in epoca revendicarilor, pe atat de necesar intr-un timp in care toate se schimba. Tu, Masonule, esti cuiva fidel? Ai smuls vreodata radacinile adanci ale egoismului spre a te elibera si a te inalta in fata unui Frate? Sau ti se pare ca a fi devotat este totuna cu a fi umilit, supus sau nevolnic? Te incumeti oare sa raspunzi cu sinceritate? Fraternitatea se manifesta printr-un devotament neconditionat…dar merita oricine devotamentul nostru? Meritam noi intotdeauna fidelitatea FF:. nostrii? Cat esti dispus sa dai FF:. tai si ce sa dai? Si cum sa dai? Cat esti in stare sa primesti si mai ales ce anume? Ce se naste dintr-o Fraternitate ca a noastra? Numai interese si avantaje sau sau respectul reciproc?
Pentru a fi o virtute, fidelitatea trebuie sa-si aleaga valorile, intre care nu poate lipsi iubirea, daruirea de sine si nobletea de caracter. Dupa ce a facut aceasta optiune, se straduieste sa ramana statornica in pastrarea lor, dar fara fanatism ci cu convingerea ferma ca trebuie sa le intinereasca mereu. Fidelitatea ori este vie printre noi ori nu exista de loc, fara fidelitate nu poate fi Fraternitate. Inteleasa in acest fel, virtutea fidelitatii in cadrul legii morale, divina si naturala, este fundamentul culturii, al civilizatiei, intr-un cuvant, al omului. Ramane o lupta permanenta ce se da in sufletul nostru.
Fidelitatea, care insa trebuie dovedita prin fapte si poate costa ostilitati de tot felul, te obliga sa iti respecti indatoririle asumate liber dar si sa iti ceri drepturile dobandite prin initiere. Cred ca fidelitatea nu se poate impune, e doar o alegere personala. Ce ar mai fi Masoneria daca cei careia ii apartin nu ar avea in sufletul lor acest cuvant, si ma intreb ce munca am face noi aici, daca nu am trai cu sentimentul profund pe care il naste in noi cuvantul fidelitate! Fidelitate, oare de ce acest cuvant nu face parte din motto-ul Francmasoneriei regulare? Libertate, fara sa aplici celorlalti acest concept cu fidelitate, ce ar mai fi toleranta? Egalitate, cum ar putea fi priviti ceilalti daca nu am vedea in ei imaginea noastra fidela, ca intr-o oglinda. Fraternitate? Fraternitate fara fidelitate, ce minciuna grosolana!
Pastorul James Anderson s-a inspirat din traditiile breslelor cand a redactat Constitutiile din 1723. Francmasoneria speculativa nu a fost inca de la originile sale multiculturala? Tot astfel, Ritul Scotian Antic si Acceptat, de origine europeana a fost fondat de cei 11 onorabili gentlemeni, nascuti in 7 tari diferite la Charleston, Statele Unite. Oare Ritul Scotian n-a urmarit chiar de la nastere sa-si impuna universalitatea in lume?
Cati dintre noi au fost oare fideli? Cati dintre noi au batut la portile Templului in cautarea acestei universalitati fraterne, in speranta unei comuniuni aparte, in cautarea elementelor de spiritualitate si reflectie pentru a duce pe mai departe convingerea ca Fraternitatea si intelegerea dintre oameni poate sa faca mai buna aceasta lume in care traim si sa asigure astfel bunastarea intregii umanitati? Cati au plecat dezamagiti, cati au considerat ca diferendele, pretentiile sau excluderile nu corespundeau deloc idealului caruia li se daruisera total, cu fidelitate, consimtind sa-si sacrifice linistea sufleteasca pentru a face un pas spre introspectia sinelui si toleranta fata de celalalt?
In lumea de astazi nimic nu este usor, totul cere munca multa si efort sustinut. Din pacate, nu mai suntem in vremea discutiilor ezoterice, care cu cat erau mai ermetice cu atat ne trezeau mai mult admiratia. Sa invatam ce inseamna fidelitatea cu adevarat, sa dialogam intre noi fara prejudecati absurde, sa pasim hotarat in lume, sa abordam direct problemele cu care ne confruntam, dar, atentie!, numai respectand vechile cutume si Landmarkuri mostenite, caci ele au trecut proba timpului. Noi nu avem dreptul sa economisim nici efort, nici timp. Sa ne aplecam cu atentie asupra trecutului nostru, asupra evolutiei Masoneriei in societate, sa redam Lojilor simbolice stralucirea gandirii de avangarda, sa redam Masonilor rolul lor conducator, infruntand toate problemele actuale, cu credinta in destinul maret ce ne-a fost harazit.
Fidelitatea liber exprimata nu consta doar in indatorirea de a transmite Traditia, ea consta de asemenea in a combate, a convinge, a actiona, a impartasi celorlalti. Sa incepem in primul rand prin a impune toate acestea celor care isi spun generic “Masoni”. Sa invatam sa-l intelegem pe celalalt, sa dam fiecaruia posibilitatea de a-si dezvolta propria sa cultura, sa impartasim zilnicul pentru ca bunastarea sa fie o realitate peste tot, sa raspandim in jurul nostru sentimentul Fraternitatii si altfel decat prin simpla evocare a principiilor practicate in Temple. Fiecare sa-si duca in spate, ca pe cruce, propria sa piatra, mare sau mica, dupa puterile sale si astfel edificiul nostru va fi in curand solid construit. Numai atunci cuvantul Fidelitate isi va dobandi intregul sens.
Fidelitatea, nazuinta sufletului nobil, exprimata partial in ritualuri de atasament si devotiune, e cea mai puţin evocata dintre toate virtutile. A jura ceremonial ori launtric credinta unui om, unei cauze, unui principiu sau unei idei inseamna a te lega sa-i fii intotdeauna devotat si oricand gata a-i veni in ajutor. Fidelitatea implica un raport cordial si personal chiar fata de ceva abstract: o statornicie, o nestramutare, o caldura pana la urma. Te arati demn de incredere absoluta in orice imprejurari, la bine si la rau, in vremuri de criza economica sau la mari primejdii. Daca acel caruia i-ai fagaduit credinta nu mai crede in el insusi ori in cauza pentru care lupta sa-i devii chiar tu calauza si stalp de sprijin, lumina si inger pazitor.
Intreaga filosofie cavalereasca a vietii sociale si morale din Evului Mediu se intemeia pe ideea de fidelitate. Fidelitate e la origini un cuvant latin, insa amploarea unei semnificatii practice imense i-a dat-o feudalitatea, care o definea ca o legatura de ordin mai intai etic intre suveran şi vasal. Raportul a sfarsit prin a se degrada , a-si pierde sensul initial de intrajutorare si a lua aspect de exploatare a servului de catre senior, de inghetare si oficializare a ierarhiei sociale. Dar la inceput nu a fost asa, caci juramantul medieval nu era de supunere, ci de prietenie, sustinere, bunavointa si mai ales de fidelitate. Literatura universala a elogiat dintotdeauna fidelitatea si am vazut ca pildele abunda în Iliada si Mahabharatta, in Cantecul Nibelungilor sau în Don Quijote…Fidelitatea se opune inselatoriei, fatarniciei, minciunii, versalitatii sau tradarii, dar nu se confunda cu incapatanarea in teorii si idei, e o calitate exclusiv morala. Pe plan etic, regula este a statorniciei in hotarari, a ravnei ferme si solicitudinii neobosite fata de prieteni, a neclintirii fata de crez si de cuvantul dat.
Cui i se cere, în cele din urma, omului sa fie complet fidel? Lui insusi, conditiei sale umane, de fiinta ganditoare si cuvantatoare. Iata principala, neindoielnica, fidelitate. Şi ce inseamna a-ti fi tie insuti fidel? A nu savarsi nimic de care sa-ti fie apoi rusine; a respecta demnitatea si libertatea celorlalti; a contribui la imbogatirea prestigiului singurei fiinte constiente din univers. Inseamna a nu te huli pe tine insuti, a te controla cu strasnicie, a nu batjocori duhul care salasluieste in tine si in semenii tai, a nu stirbi intru nimic nivelul de civilizatie si cultura la care a izbutit sa ajunga omenirea contemporana tie. Asumarea etica a destinului omului pe pamant si al omenirii in cosmos reprezinta forma suprema a fidelitătii, singura de altfel, nesupusa relativitatii si vicisitudinilor istorice. Noi vrem doar acea fidelitate care contruieste increderea printre noi si care nu se intrerupe in cazul unor nemultumiri umane pe care le suferim, statornicia in credinta, indiferent de vicisitudinile firesti ale vietii, de slujire permanenta a Ordinului Masonic. Credinta presupune increderea in cel caruia ii incredintam ceva, sau pe noi insine, este creditul pe care-l acordam cuiva in mod liber.
Fidelitatea nu poate fi ceruta din exterior, nu poate fi aleasa decat de noi insine si ceruta de noi insine, in raport cu partea noastra divina. Uneori suntem la fel de diferiti chiar si fata de persoana noastra precum suntem fata de ceilalti si trebuie sa recunoastem fidelitatea fata de sine, care consta in afirmarea a ceea ce suntem in profunzime si in implinirea acelor lucruri pentru care suntem facuti, caci cea mai mare reusita umana, in sens absolut, este sa devii o persoana desavarsita. Fidelitatea, in general, este imposibila in lipsa devotamentului fata de tine insuti, caci intai trebuie sa te iubesti pe tine, pentru a putea sa-i iubesti pe ceilalti, din cauza ca ceea ce nu ai inauntru,nu poti scoate in afara! Fii mereu in cautarea Adevarul, fara a te teme de consecinte,caci astfel te respecti pe tine insuti,comunicand in mod cinstit si deschis ceea ce gandesti, fara a te trada pe tine sau pe altul,fara a agresa pe nimeni,fara atasament fata de modul in care ceilalti iti primesc comunicarea, fara sacrificii facute pentru a indeplini nevoile celor din jurul tau, fara a forta lucrurile sa mearga. Spunand Adevarul si respectandu-te pe tine, vei crea conditiile de stare necesare manifestarii iubirii in sufletul tau, si te vei afla în comuniune cu toti FF:. tai, caci un Frate este doar un „alter ego” de fapt. Fidelitatea fata de sine distruge neglijenta, dependenta de altii, comportamentul critic, eliberandu-te, creandu-ti posibilitatea de a deveni tu insuti, si de a te intoarce,in mod constient, la perfectiune. Fidelitatea fata de tine te va conduce la anihilarea fricii launtrince de autocunoastere, iar acest proces de eliberare va face sa rezoneze armonios si in ceilalti chemarea spre propria lor libertate. Devotamentul manifestat fata de ceilalti FF:. trebuie sa fie o extensie a abnegatiei fata de tine, fara a veni în contradictie cu nimic, caci nu este moral sa alegi intre binele tau si binele altuia. Este o iluzie perceptia faptului ca binele tau ar putea produce rau altora, si viceversa, caci binele propaga binele si raul propaga raul,intotdeauna.
In orice problema exista o solutie salvatoare, o decizie care vizeaza binele tuturor celor implicati, insa aceasta solutie nu o poti percepe decat daca esti pregatit si inima ta este larg deschisa. Evolutia spirituala este un proces progresiv de transformare, al carui curs si durata nu le poti prevedea. De aceea nu trebuie sa-ti fie rusine de ceea ce nu stii, sa fii rabdator, sa fii bland cu tine si cu ceilalti, caci numai cine nu munceste nu greseste.
Cand fidelitatea, ca o dovada a angajamentului luat pe cupa libatiilor, va fi o valoare cu adevarat imbratisata si mai ales traita, ghidand actiunile fiecaruia dintre noi, doar atunci performanta si etica vor putea sa convietuiasca armonios, asigurand succesul pe termen lung al Masoneriei. Suntem fideli valorilor si principiilor masonice si acestea reprezinta baza culturii noastre nu doar simple cuvinte, oferindu-ne tuturor celor initiati un punct geometric de referinta intr-un mediu intr-o continua schimbare. Cheia succesului reprezinta munca in echipa, sa lucram impreuna cu fidelitate si devotament, promovand o atitudine de permanenta invatare, reflectare si dezvoltare, pentru a creste permanent in intelegere si experienta.
Fidelitatea, definitorie pentru legamantul masonic, este pilonul de rezistenta al relatiei fraterne si daca este inteleasa ca fiind mai mult decat o obisnuinta, atunci vom realiza implicatiile datoriei noastre eterne. Scopul fundamental il constituie o unitate loiala pe deplin realizata, ajungand in final sa impartasim o cauza comuna, aceea de a face omenirea mai fericita. Fidelitatea cere onestitate, transparenta si incredere, implica dorinta de deschidere fata de fratele tau si presupune mai ales sinceritate in actiunea de insusire a idealurilor masonice. E un concept vechi si elastic care stiu ca nu va disparea niciodata, ramane doar de vazut cat va mai valora pana la urma, intrucat multora dintre noi le pare deja depreciat. Dar, la urma urmei, tot ce conteaza este sa ai o perspectiva comuna asupra unei idei pentru a putea construi impreuna.
Avem nevoie de fidelitate, bazata pe dragoste frateasca, respect reciproc si valori impartasite, daca vrem ca Marea noastra Loja sa supravietuiasca testelor pe care viata le va aduce asupra noastra, ca si pana acum, caci cei care supravietuiesc sunt numai aceia care-si dovedesc devotamentul in fiecare zi. Suntem mandri de ceea ce am ridicat, avem incredere in viitor dar numai impreuna vom deveni o forta, integrandu-ne armonios in munca colectiva, caci iata mai sunt foarte multe de slefuit pana la perfectiune. Astfel nu ne ramane decat sa ne consolidam Lucrarea in timp si sa ne mentinem increderea in om, straduindu-ne sa-i intelegem diversitatea si sa-i cultivam fidelitatea. Sa fim mereu deschisi lumii si noului si sa ne oferim idealurile universale aproapelui nostru. Sa lucram neincetat asupra pietrei brute numai in sprijinul binelui si al progresului umanitatii pentru realizarea Fraternitatii Universale, pentru restaurarea si instalarea maretului Templu, I:.G:.M:.A:.A:.U:. .
Am zis.
Fr:. Florian Niculae
Prim Supraveghetor al R:.L:. “Nicu Filip” #86, Or:. Bucuresti
Membru in M:.C:. al M:.L:.N:.A:.R:.
La finalul lunii martie la Piatra Neamț a avut loc o dublă frăție. Una de sânge pentru că s-au înfrățit români de o parte și de alta a Prutului, respectiv frăția întru masonerie conform cutumelor masonice de sute de ani.
Pe 26 martie la Piatra Neamț prin grija lojii masonice din această localitate membră a Marii Loji Naționale a României (MLNAR) a avut loc un eveniment cu rezonanță masonică, adică înfrățirea lojii din Piatra Neamț cu o lojă din Chișinău. Pe lângă membrii celor două loji la întâlnire au participat marele maestru al MLNAR Tudorel Nițulescu și marele maestru al Marii Loji Naționale a Republicii Moldova Victor Madan.” Această întâlnire reprezintă o dublă înfrățire. Frăția de sânge pentru că s-au întâlnit români de o parte și de alta a Prutului și frăția întru masonerie conform cutumelor de sute de ani ” ne-a declarat Tudorel Nițulescu, mare maestru al Marii Loji Naționale a României.
Un lucru remarcabil la acest moment este și acela că pe 27 martie 1918 Moldova de dincolo de Prut s-a unit cu regatul. Abia la 1decembrie 1918 prin Proclamația de la Alba Iulia s-a creat România Mare. Iată deci că masonii au grijă să respecte și să memoreze momentele importante din istoria noastră națională.
Tudorel Nițulescu, Mare Maestru al Marii Loji Naționale a României
În urma întâlnirii de la Piatra Neamț cei 2 mari maeștrii au convenit ca în luna aprilie să aibe loc la Chișinău o nouă întâlnire la care va fi invitată și o lojă din Sankt Petersburg, dar și marele maestru al Marii Loji Unite a Rusiei Constantin Sapovalenko. Această viitoare întâlnire va fi ca un arc peste timp din istoria noastră națională. Este unanim recunoscută prietenia dintre Petru cel mare al Rusiei și domnitorul Moldovei Dimitrie Cantemir, amândoi fiind masoni. Menționăm că Dimitrie Cantemir a fost inițiat în loja masonică “Lebăda Albă” din Sankt Petersburg.” Din spirit fraten masonic dar și dintr-o prietenie profundă față de masoni Dimitrie Cantemir a creat la Iași o lojă masonică cu același nume (Lebăda Albă) consfințind această cutumă masonică care se numește înfrățire. După aproximativ 300 de ani, înfrățirea dintre loja masonică din Piatra Neamț, cea din Chișinău și loja din Sankt Petersburg vor fi reconfirmarea respectului pentru tradiția masonică românească cât și un omagiu adus acestei mari pesonalități a istoriei neamului românesc-Dimitrie Cantemier ” ne-a mai declarat Tudorel Nițulescu. Menționăm că Marea Lojă Națională a României se află sub recunoașterea Marii Loji Naționale a Franței făcând parte din Marea Lojă Unită a Europei. În plus Marea Lojă Națională a României a fost garantul de amiciție pentru Marea Lojă Națională a Republicii Moldova, în acest fel Marea Lojă Națională a Republicii Moldova devenind membră a Marii Loji Unite a Europei.
Victor Madan, Mare Maestru al Marii Loji Naționale a Republicii Moldova
În ultima perioadă de timp este de remarcat activitatea Marii Loji Naționale a României aceasta anunțând că în luna aprilie vor fi create noi loji masonice. Este vorba despre prima “Lojă Diplomatică” unde vor putea participa diplomați români masoni, dar și crearea la Târgu Mureș a lojii “Tran-silva”. De asemenea este demn de amintit faptul că la finalul săptămânii trecute și la Timișoara a avut loc tot un eveniment cu rezonanță masonică. Este vorba despre înfrățirea a două loji una din Serbia din orașul Niș și alta din Timișoara. Evenimentul se înscrie în spiritual secularei prietenii dintre popoarele sârb și român. Tratatul de înfrățire a fost semnat în prezența marelui maestru Tudorel Nițulescu și Dragoslav Pavlovici, marele maestru al Marii Loji Naționale a Serbiei.
cotidianul.ro
Deopotrivă contestată şi privită cu suspiciune, masoneria a rămas de-a lungul a sute de ani o instituţie învăluită într-o aură de mister. O organizaţie care nu este secretă, după cum este văzută din exterior, ci discretă, aşa cum le place masonilor să o prezinte, dar în care discuţiile contradictorii pe teme politice ori religioase sunt strict interzise. Asta chiar dacă pe masă în cadrul tuturor reuniunilor tronează Biblia ori Tora sau, după caz, Coranul.
Prezent la sfârşitul săptămânii la Scorniceşti pentru o întâlnire cu masonii din judeţul Olt, Tudorel Niţulescu, Marele Maestru al Marii Loje Naţionale a României, nu a ezitat să discute cu mass-media despre influenţa masoneriei, regulile după care se ghidează dar şi rolul pe care l-au jucat masonii în istoria României.
Reporter: De când e lumea masoneria a stârnit controverse fiind considerată o organizaţie mondială cu o influenţă uriaşă. În ce măsură sunt speculaţii, în ce măsură – adevăruri?
Tudorel Niţulescu: Vreau să vă spun că există foarte multe păreri despre masonerie care nu sunt conforme cu realitatea. Despre misticismul ei, care de fapt nu există, despre multe alte lucruri… S-a împlinit un an de la alegerile în cadrul lojii, iar oamenii au început să se lămurească vizavi de importanţa masoneriei, de rolul ei benefic de cele mai multe ori pentru o societate. Noi, masonii, suntem oameni obişnuiţi, oameni normali. Există percepţia că masonii ar avea patru mâini, două capete. Am văzut tot felul de articole despre faptul că masonii ar putea să-şi trădeze ţara. Este o ticăloşenie. Noi, prin educaţia noastră, ne iubim ţara. Suntem români adevăraţi, nu trădători de ţară. Cu atât mai mult cu cât percepţia străinilor despre un om care îşi iubeşte ţara şi condiţia lui este una benefică, pozitivă. De când e lumea, masoneria s-a implicat într-o formă foarte elegantă ezoterică în viaţa socială.
Cât de mult a influenţat masoneria tot ceea ce s-a întâmplat în cadrul societăţii româneşti?
-Păi, România modernă este o ţară creată de masoni. Anul 1821, recunosc toţi istoricii, este anul de naştere al României moderne. Cine? Un oltean – Tudor Vladimirescu, care a fost şi el mason. Apoi anul 1848, anul Revoluţiei. Nicolae Bălcescu făcea parte din „Frăţia”, clar o organizaţie masonică. Anul 1859, anul Unirii Moldovei cu Ţara Românească. Alexandru Ioan Cuza a fost iniţiat în masonerie chiar la Paris. Mihail Kogălniceanu este şi el unul dintre artizani, prieten cu Napoleon al III-lea. Să ştiţi că legat de tot ceea ce spun avem documente. În 1918, când s-a creat România Mare, Vaida Voevod, cu aprobarea lui I.C. Brătianu, unul dintre cei mai mari prim-miniştri pe care i-a avut România, s-a dus la Paris. Şapte au fost, au intrat în Marele Orient Francez, în masonerie, şi s-a aprobat de către cancelariile europene Proclamaţia de la Alba Iulia. Practic, s-a consfiinţit Unirea Transilvaniei cu Regatul României. Perioada interbelică a fost iarăşi o perioadă de emulaţie masonică, personalităţi, oameni de cultură, politicieni. Marele Maestru din perioada interbelică a fost formidabilul nostru scriitor, Mihail Sadoveanu. Până în 1945 el a ţinut documentele Marii Loji Naţionale a Românilor.
Ce se întâmplă, de fapt, în masonerie? De ce există această atracţie de a deveni membru?
- Fundamental este să nu uiţi că iei un om bun ca să îl faci şi mai bun în masonerie. Să fie mai bun pentru societate, pentru ţară, pentru familia lui, pentru loja din care face parte, pentru că numai aşa putem să ne ajutăm ţara, putem să fim organizaţi. Datoria masoneriei româneşti este nu să fabrice o frumuseţe artificială, ci doar să o punem în evidenţă pe cea reală prin decenţa noastră, prin viaţa noastră de fiecare zi. Dincolo de educaţie, de nu ştiu câte şcoli şi doctorate, fundamentali sunt cei şapte ani de acasă.
Aţi precizat că scopul Marii Loji este acela de perfecţionare. Reuşeşte masoneria să creeze oameni mai buni sau mai dă şi greş din când în când?
-Masoneria nu poate să nu semene cu societatea. Cei pe care îi primim, pe care îi iniţiem provin din societate, din ţară, din Oltenia, din Muntenia, din Moldova, Banat sau Transilvania. Aşa cum e lumea, aşa-i şi masoneria, cu bune şi cu rele. Masoneria a făcut foarte multe lucruri bune, dar a făcut şi lucruri rele. Depinde de calitatea celor care conduc la un moment dat. Poate nu ne-am făcut ca lumea temele după 20 de ani şi eu recunosc. Dacă ţara noastră e cum e, se întâmplă şi pentru că masoneria nu a ştiut ce trebuie să facă. Nu caut nici o scuză, dar să încercăm ca direcţia să fie una prolifică şi productivă pentru România. Vă amintiţi de masa aia cu trei picioare, unde se mânca pe nişte scaune mici, cu mămăliga pusă, când bunica venea cu aţa să o taie. Nu-i mare masa. Dacă erau prea mulţi nepoţi, cei mai mici rămâneau la spate şi nu apucau să ajungă la mămăliga aia. Aşa e şi cu lumea asta, seamănă perfect cu masa aia. Nu am avut grijă să ne găsim un scaun la masa aia, ca atunci când se dă startul să întindem şi noi mâna. Aşa, dacă stăm pe locul şapte în spate, iei de pe masa aia doar ce rămâne. Varianta e una singură, să ne facem bine la cap şi în suflet, să fim naturali şi normali cu viaţa şi binele vine de la sine. Să ne reamintim că trebuie să ne aşezăm fiecare la locul lui, să recreăm acea scară a valorilor care a dispărut total.
Cine poate intra în masonerie?
-Oricine. În masonerie poate să intre orice bărbat care a împlinit 21 de ani, care e de bune moravuri, care îşi iubeşte ţara, îşi iubeşte familia, care respectă oamenii, legile ţării şi, înainte de orice, să creadă în Dumnezeu. De ce ar intra? Prin natura noastră, a oamenilor în general ne dorim un loc în care să ne putem exprima, un loc în care, dialogând, să ne regăsim, în visele şi speranţele noastre, cu alţi semeni ai noştri. Acesta este fenomenul care se întâmplă într-o lojă, într-o ţinută atunci când se adună „fraţii”.
De ce nu au acces femeile?
-La fel de greu de răspuns este şi la întrebarea de ce femeile nu au acces în altarul bisericii. În religia noastră ortodoxă, femeiele nu intră în altar, în masoneria de Rit Scoţian Antic şi Acceptat, femeile nu sunt acceptate la iniţiere. Pe de altă parte însă, în mod administrativ, pentru a nu crea un refuz pe care nu-l poţi justifica, există şi în România o mare lojă naţională feminină, dar mai ales o mare lojă feminină de stil orient francez, pe care noi o susţinem, o recunoaştem administrativ. Refuzul vine din cutume de sute de ani pe care trebuie să le respectăm, mai ales pe acestea de rit scoţian antic şi acceptat.
Pentru că tot ne aflăm la Scorniceşti, care sunt personalităţile din Oltenia care au influenţat evoluţia masoneriei româneşti?
-Am vorbit de Tudor Vladimirescu şi am un milion de motive să îl consider ca un om care a jalonat istoria neamului românesc prin curajul, prin forţa şi viteza prin care a intrat în istorie în momentul acela. Dacă ar fi să fac o ierarhie, sigur s-ar regăsi şi Petre Pandrea. Un alt mare mason este Constantin Brâncuşi. Ce a făcut marele sculptor pentru neamul românesc este greu de egalat. Astăzi, dacă te duci la Paris şi vorbeşti cu o persoană cât de cât cunoscătoare şi îi spui Brâncuşi e atât de atentă şi de conştientă de valoarea lui de sculptor. Este un om care a rămas în istoria noastră, în istoria lumii, şi, sigur că, da, francezii îl ţin ferecat acolo, în istoria lor naţională. Şi Eugen Ionescu este un alt exemplu.
Există persoane care doresc să intre în masonerie doar crezând că vor obţine un cec în alb, o garanţie pentru a-şi dezvolta afacerile. Ce le transmiteţi?
- Foarte importantă este calitatea celor care intră în masonerie. Este poate şi unul dintre necazurile noastre în ultimii 20 de ani. Am intrat prea mulţi în masonerie, care practic nici nu ştiau ce se întâmplă. Suntem în Marea Lojă Naţională câteva sute. Nu mă grăbesc să devenim cu miile şi vreau ca evoluţia noastră să fie una care pleacă de la principii calitative, şi nu cantitative. Deja porţile încep să se închidă pentru cei care nu merită să intre. Din start le spun celor care se gândesc că vor obţine avantaje mai bine să nu mai trimită e-mailuri de aderare.
De Radu Iliceanu – Cuvantul Libertatii
http://www.napocanews.ro/2011/05/marele-maestru-al-marii-loji-nationale-a-romaniei-%E2%80%9Esuntem-romani-adevarati-nu-tradatori-de-tara%E2%80%9D.html
Despre carte:
Aparitia unei asemenea carti , reprezinta un moment de mare importanta in spatiul carpato-danubian. Un lucru frapant pe parcursul acestei carti, este povata masonica, cu multe implicatii in lumea laica si care suna asa: daca ai urcat treptele sociale, te-ai apropiat de albastrul cerului. Sa nu uiti insa ca acest albastru, va fi intotdeauna indiferent. Sa privesti inapoi si, daca poti, sa o faci cu placere, sa nu uiti niciodata de unde ai plecat, acordand in acest fel gratia sufletului tau intru gloria Marelui Arhitect al Universului. Suntem oare, noi masonii, o socxietate de elita? Este necesara perfectionarea noastra in permanenta? Cartea in sine, vine sa umple un gol in cultura masonica romaneasca
Se impune ca cititorul acestei carti sa stie ca Albert Mackey ( 1807-1881) a fost nascut la Charleston, in Carolina de Sud si a fost initiat in loja Saint Andrew’ s nr. 10. A facut studii de medicina pe care le-a abandonat si s-a dedicat in exclusivitate, pentru tot restul vietii, masoneriei, intretinand corespondenta vasta cu sefii masoneriei de pe toate meridianele, creatia lui, avand un caracter interdisciplinar.
Pe plan mondial, acest enciclopedist american, a fost recunoscut ca fiind “The best informed Mason in America,” iar Albert Pike, l-a numit, facandu-i elogiul trecerii la Orientul Etern, ” America’s greatest Mason”.
Pentru comenzi: office@masonica.ro sau secretariat@grandlodge.ro
English
French