Nota informativa
Uncategorized Feb
3
2010
Uncategorized Participarea la Conventul Grande Loge Traditionnelle et Symbolique Opéra (G.L.T.S.O.) a Delegatiei Romane a Marii Loji Nationale a Romaniei
Bucuresti, 02.02.6010
In perioada 29-31 ianuarie 2010, o delegatie a Marii Loji Nationale a Romaniei, condusa de Marele Maestru Fr. Viorel DANACU, a participat la Paris la Conventul Anual al Grande Loge Traditionnelle et Symbolique Opéra (G.L.T.S.O.).
Cu acest prilej au avut loc intalniri cu Marele Maestru al Marii Loji a Frantei, Prea Ilustrul Fr. Alain Noel DUBART, cu Frr. de la Supremul Consiliu al Frantei, pentru ca a fost si Suveranul Mare Comandor al Supremului Consiliu Roman al Ritului Scotian Antic si Acceptat, Fr. Daniel ROMAN.
Au avut loc intalniri cu Mari Maestri de la alte Mari Loji si Mari Oriente din lumea intreaga, stabilindu-se noi conexiuni si posibilitati de apropiere si cunoastere intre fratii din Marea Loja Nationala a Romaniei si fratii din alte tari.
Fratii maestri romani din delegatie, au avut marea bucurie sa asiste la Ceremonia de inchidere a Conventului Grande Loge Traditionnelle et Symbolique Opéra (G.L.T.S.O.), urmata de o agapa fraterna oferita de gazde.
Au avut posibilitatea sa viziteze Muzeul Masonic al Marii Loji a Frantei, Templele, Arhiva, Biblioteca Marii Loji a Frantei, care i-a impresionat si provocat la o serie de cercetari si studii privind lucrarea masonica a francmasoneriei romane in exil, in perioada comunista din Romania, care s-a derulat in templele de la Marea Loja a Frantei.
Marea Loja Nationala a Romaniei, manifesta un respect si recunostinta continua fata de fratii de la Marea Loja a Frantei, care ne-au sustinut dintotdeauna si care o fac si acum cu o mare bucurie si sinceritate.
Au avut loc o serie de intalniri cu fratii farncezi care vor ajuta si sustine Centrul Regional de Studii Francmasonice Paris Bucuresti, ca sa isi duca la bun sfarsit cat mai multe dintre proiectele ce si le-a propus in comun acord.
Marea Loja a Frantei, ramane un pilon indestructibil al francmasoneriei europene si universale, de la care noi avem multe de invatat.
Cu alese sentimente si tripla arcolada fraterna pentru toti fratii care se dedica muncii pe santierul nostru masonic.
Secretariatul Marii Loji Nationale a Romaniei,
Fr. Ioan ORBESCU.
Feb
3
2010
Anul II/Nr. 5/ 31 ianuarie 2010
Uncategorized 
1. In 09 ianuarie a.c., la Lyon, Franta, Marele Maestru al Marii Loji Nationale a Romaniei, Fr.•. Viorel DANACU, impreuna cu Marele Cancelar cu Relatii Externe, Fr.•. Ruslan OPRESCU, au participat la ceremonia de constituire a R.•. L.•. Nr. 1435, “De la Diversite a L’Unite”.
La acest eveniment au participat:
- T.•.R.•.F.•. Alain Nöel Dubart, Marele Maestru al Marii Loji a Frantei, insotit de o delegatie a Consiliului Federal ;
- T.•.R.•.F.•. Jean Claude Bousquet, fost Mare Maestru al Marii Loji a Frantei, in prezent Presedinte al Confederatiei Marilor Loji Unite ale Europei;
- T.•.R.•.F.•. Alain Graesel, fost Mare Maestru al Marii Loji a Frantei;
- T.•.R.•.F.•. Jean Jacques Gabut, Mare Maestru de Onoare al Marii Loji a Frantei;
- T.•.R.•.F.•. Zakaria Mekouar, Mare Maestru al Marii Loji Unite a Marocului.
Evenimentul s-a bucurat de un real succes.
. 2. In data de 16 ianuarie a.c. a avut loc Marele Consiliu al Marii Loji Nationale a Romaniei, la Templul Masonic Nicu Filip, din Or.•. Bucuresti.
Cu aceasta ocazie au fost luate hotarari privind pregatirile Conventului de alegeri din aceasta primavara, modificari la Constitutia si Regulamentul General al Marii Loji Nationale a Romaniei, aprobarea constituirii de noi triunghiuri si loji, precum si o Plansa de Arhitectura a Marelui Maestru, Fr.•. Viorel DANACU, cu titlul : “Masoneria, intelesuri si travaliu”, care poate fi accesata direct de pe urmatoarele link-uri: http://www.grandlodge.ro/ro/2010/01/masoneria-intelesuri-si-travaliu/ si
http://www.cuvantmasonic.ro/ro/2010/01/masoneria-intelesuri-si-travaliu/.
. 3. In data de 23 ianuarie a.c., la Or.•. Predeal, Marele Maestru, Prea Ilustrul Frate, Viorel DANACU, a consacrat si aprins luminile R.•. L.•. Trei Brazi, cu Nr. 94, instaland Maestrul Venerabil.
R.•. L.•. Trei Brazi s-a facut cu sprijinul si bunavointa Frr.•. din Or.•. Brasov, din R.•.L.•. Tara Barsei.
Au fost prezenti: Atotputernicul Fr.•. Daniel Roman, Suveran Mare Comandor al Supremului Consiliu al Ritului Scotian Antic si Acceptat, Il.•. Fr.•. Ruslan Oprescu, Mare Cancelar cu Relatii Externe al Marii Loji Nationale a Romaniei si fratii din R.•.L.•. Tara Barsei din Or .•.Brasov, din Or .•. Tg. Mures si Or.•. Gheorgheni.
Marea Loja Nationala a Romaniei a decorat astfel cu inca o pretioasa piatra, constructia Marelui Templu Ideal al Umanitatii.
. 4. In data de 24 ianuarie a.c, Marea Loja Nationala a Romaniei, a transmis un Comunicat de Presa, cu ocazia implinirii a 17 ani de la Constituirea Marii Loji Nationale din Romania, la 24 ianurie 1993, cand a fost instalat Primul Mare Maestru ales , Fr.•. Nicu FILIP, la Casa Zarnescu, Sala Oglinzilor.
COMUNICAT DE PRESA,
EXTRAS DIN
CUVANTUL
Marelui Maestru al Marii Loji Nationale a Romaniei , Fr:. Viorel DANACU,
cu ocazia împlinirii a 17 ani de masonerie de la 24 ianuarie 1993,
La 24 ian. 1993, in Bucureşti, la Casa Vernescu, Sala Oglinzilor a avut loc Ceremonia Masonica de constituire a Marii Loji Nationale din Romania. Au fost prezenti francmasoni de frunte de la Marele Orient al Italiei insotiti de Marele Maestru, Fr .•. Giuliano di Bernardo. In cadru festiv a fost ales primul Mare Maestru, Fr.•. Nicu FILIP, care a fost instalat si consacrat, incredintandu-i-se toate drepturile si prerogativele de Suveran pe întreg teritoriul României. Intr-o lucrare viitoare a Centrului Regional de Studii Francmasonice Paris Bucuresti vor fi prezentate, toate detaliile, fotografiile in legatura cu inceputurile francmasoneriei, dupa 1989. In acest moment fratele Nicu Filip este trecut la Orientul Etern.
El este insa primul francmason care a demascat corupţia din Marea Loja Nationala din Romania, care a protestat împotriva devierilor francmasonice de la calea iniţiatica in care a crezut si pentru care a stat 7 ani închis in Zarca Aiudului. El este cel care a continuat o lucrare masonica regulara, tradiţionala, spirituala convocandu-i pe fraţii din Marea Loja Nationala din Romania, in 2002, la Conventul Extraordinar, din 13 -14 aprilie, de la Braşov.
Marea Loja Nationala a Romaniei, a lansat clasei de intelectuali a tarii o provocare in acest sens, de acum 8 ani si mai bine, declarand public ca masoneria face front comun impotriva coruptiei, relei credinte, obscurantismului si extremismului de orice fel. A propus si a facut pasi remarcabili si apreciabili in ceea ce a insemnat regenerarea Ordinului, redarea prestigiului intr-o infima masura, dar cel mai important este ca a reluat si continuat relatiile cu Marea Loja a Frantei, singura Obedienta din lume care a gazduit francmasoneria romana in exil, pe timpul celor 45 de ani de comunism. Am crezut in lucrarea masonica si in Marele Arhitect al Universului, am crescut numeric, calitativ, avem recunoasteri masonice internationale cu Mari Loji de peste hotare, suntem Membrii in Confederatia Marilor Loji Unite ale Europei, suntem Membrii in Asociatia Muzeelor, Librariilor, Bibliotecilor, Arhivelor Masonice cu Sediul la Bruxelles, (A.M.M.L.A.) si suntem independenti.
Am explicat toate acestea pentru a cinsti pe deoparte memoria lui Nicu Filip si pentru a reliefa sacrificiile si truda sa ca promotor al acestor evenimente de după 89:
„ convocarea si instalarea mea ca Mare Maestru, voesc a fi in 24 ianuarie când sărbătorim Unirea Principatelor Romane, din 1859, la care noi, fraţii, am avut o contribuţie însemnata. Cred ca iubindu-mi tara trebuie sa practic cultul trecutului, al istoriei, cult pe care sa îl cunoaştem, sa îl omagiem si pentru care, sa păstram o vie recunoştinţa înaintaşilor noştri ”.
Iată, au trecut 17 ani de atunci si parca a fost ieri.
Noi, fraţii din Marea Loja Nationala A Romaniei, ne-am angajat pe deplin pe drumul iniţiatic al Ordinului Francmasonic, lucram cu regularitate si respectam cu stricteţe regulile masonice universal acceptate.
De aceea 24 ianuarie al fiecarui an, este pentru noi, atât un simbol al masoneriei, însemnând 24 ianuarie 1993 - instalarea Fr.•. Nicu FILIP, ca Primul Mare Maestru ales dupa 1989 cat si mai ales, unul dintre cele mai insemnate momente din istoria neamului, Unirea Principatelor Romane de la 1859.
Glorie celor care si-au făcut pe deplin datoria si care ne amintesc de maretul Act al Unirii Principatelor Romane.
Cu un sincer La Mulţi Ani fraţilor si cu dorinta de iluminare intru desavirsire spirituala, va doresc tuturor sa gasiti calea initiatica ce poate conduce catre implinire.
Pace voua cu înţelepciune si dragoste frăţeasca in lumina.
Libertate, Egalitate, Fraternitate, oriunde v-ati afla.
Vizualizarea textului integral al Cuvantului Marelui Maestru, poate fi accesat direct pe link-ul: http://www.grandlodge.ro/ro/cat/noutati/
http://www.cuvantmasonic.ro/ro/noutati/
. 5. In data de 24 ianuarie a.c., Marea Loja Nationala din Romania, a sarbatorit 130 de ani de la infiintarea Marii Loji Nationale Romane, la 8 septembrie 1880, sub conducerea Prea Ilustrului Fr.•. Constantin Moroiu.
Au fost organizate Conferinte Masonice la Academiei Romane, Universitate si o Expozitie la Palatul Parlamentului. Au fost acordate placute omagiale unor personalitati marcante ale vietii politice, culturale, academice, s.a.m.d.. Evenimentul este relatat mai amanuntiti, pe site-ul Cotidianului “Evenimentul Zilei:, la urmatorul link: http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/883956/BICHIR-130-de-ani-de-masonerie-/
. 6. Marea Loja Nationala din Romania, a avut in data de 25 ianaurie a.c., Conventul Anual, la care au dezbatut probleme pur administrative. Au avut invitati din Italia, Spania, Franta, S.U.A, dar nimeni nu a venit de la Marea Loja Unita a Angliei, ceea ce inseamna inca o dovada ca relatiile sunt extrem de ireale.
. 7. Marea Loja Nationala Unita din Romania, a trasmis un comunicat de presa, cu ocazia implinirii a 17 ani de la Constituirea Marii Loji Nationale din Romania, la 24 ianuarie 1993.
.8. Pentru cunoasterea adevarului si corectarea unor erori de necunoastere a unor frati si pentru o cunoastere conforma cu realitatea a istoriei francmasoneriei romane dupa 1989, Centrul Regional de Studii Francmasonice Paris Bucuresti, zice:
- a). Marea Loja Nationala Romana, a fost constituita in perioada 8-20 septembrie 1880, cand a fost instalat Primul Mare Maestru, Fr.•. Constantin Moroiu, deci nu are nici o legatura cu 24 ianuarie;
- b). Ziua de 24 ianurie pentru tot ce misca in Romania si in sufletul tuturor romanilor de zeci de ani, inseamna: “ Hai sa dam mana cu mana, / Cei cu inima romana..”, Unirea Principatelor Romane, pe care trebuie sa o simtim si traim in toata frumusetea si maturitatea ei si nimeni sa nu indrazneasca s-o umbreasca si sa o asocieze cu alte organizatii, s.a.m.d.
Este prea frumoasa, prea crestineasca ca s-o amestecam cu alte lucruri care nu au nicio legatura, chiar daca unii dintre cei care au trait acele vremuri erau si francmasoni, este cu totul altceva. Acest lucru nu a implicat francmasoneria ca institutie sau organizatie in acele momente ale Unirii, ci vointa unanima a tuturor romanilor.
Din punct de vedere masonic se poate vorbi de o sarbatorire a datei de constituire a Marii Loji Nationale din Romania, abia de curand in 1993, dupa Revolutia din 1989, data care coincide cu 24 ianuarie 1993, cand Fr.•. Nicu FILIP, a fost instalat ca Primul Maestru ales dupa 1989 in fruntea Marii Loji Nationale din Romania, de catre Marele Orient al Italiei, respectiv Marele Maestru, Fr.•. Giuliano di Bernardo.
Deci, iata singurul moment de conjugare la o aceeasi data, a masoneriei romane cu ziua Unirii Principatelor Romane, este cel de la 24 ianuarie.
Foarte interesant este si in acelasi timp extrem de curios, ce au vrut sa ascunda in urma acestor manifestari recente, fratii din Marea Loja Nationala din Romania, la 24 ianuarie a.c., mai ales ca nimeni dintre organizatori nu au scos un cavant de Primul Mare Maestru, Il.•. Fr.•. Nicu FILIP.
Se incearca cumva o falsificare a istoriei francmasoneriei romane, chiar de francmasoni, ca pe vremea comunistilor de catre cei care minteau si ascundeau adevarata Romanie, peste hotare ?
Cine sunt ei si ce vor?
Cui servesc?
Centrul Regional de Studii Francmasonice Paris Bucuresti,
Lucian ORTELECAN
Feb
3
2010
Anul I/Nr. 4/ 29 decembrie 2009
Uncategorized 
Actiuni caritabile cu ocazia Sfintelor Sarbatori de iarna, a Pomului de Craciun, care au avut loc in lojile din Bucuresti si toate lojile din cadrul Marii Loji Nationale a Romaniei, pe intreg cuprinsul tarii.
. Reuniunea Masonica din 21 decembrie 6009,de la Paris, organizata conform traditiei de Supremul Consiliu al Frantei, la care au participat toate Supremele Consilii prietene din lume. Supremul Consiliu Roman al Ritului Scotian Antic si Acceptat, condus de Atotputernicul Frate Daniel ROMAN, a transmis un mesaj traditional adresat Atotputernicului Fr.∙. Claude Collin, Suveran Mare Comandor, al Supremului Consiliu al Frantei. Participarea a fost imposibila datorita inchiderii aeroporturilor cauzate de ninsoarea abundenta.
. Sarbatorirea Zilei Nationale a Romaniei, la 1 decembrie a.c., de catre toti fratii din Marea Loja Nationala a Romaniei, la Alba Iulia. Au avut loc ceremonii de depuneri de coroane la statuia lui Mihai Viteazul.
. Constituirea R.∙.L.∙. Concordia la Or.∙. Bucuresti, in cadrul Marii Loji Nationale a Romaniei, vineri 04 decembrie 2009.
. Constituirea celei de-a 2-a loji, R.∙.L.∙. Sf Andrei, la Or.∙. Sibiu, in cadrul Marii Loji Nationale a Romaniei, miercuri 23 decembrie 2009.
. Conventul Anual al Gran Loggia Italiana, in data de 12 decembrie a.c., la care Marele Maestru al Marii Loji Nationale a Romaniei, Fr.∙. Viorel DANACU, a trasmis un mesaj traditional masonic.
Acum la cumpana dintre ani, Colectivul Redactional al Buletinului de Stiri Masonice al Centrului Regional de Studii Francmasonice Paris Bucuresti, precum si toti colaboratorii institutiilor care au avut bunavointa de a oferi stirile lunare cele mai importante din domeniul Francmasoneriei, va transmit urarile de sanatate, multa lumina si putere, dragoste fata de toti cei dragi voua si implinirea tuturor dorintelor.
Speram ca stirile oferite sa insemne un plus de cunoastere, necesar intr-o lume atat de progresiva si cu evolutii de cele mai multe ori, chiar imprevizibile.
In anul 2010, asteptam din partea dumneavoastra, orice sugestii, nelamuriri sau contributii, la o cat mai buna informare si comunicare, totul in slujba cunoasterii.
Dumnezeu sa binecuvanteze institutiile, tarile si familiile noastre.
La Multi Ani 2010 !
Cu stima,
Dr. Viorel DANACU,
Presedinte,
al Centrului Regional
de Studii Francmasonice Paris Bucuresti.
Jan
22
2010
COMUNICAT DE PRESA
Uncategorized Bucuresti, 22.01.6010
CUVANTUL
Marelui Maestru al Marii Loji Nationale a Romaniei , Fr:. Viorel DANACU,
cu ocazia împlinirii a 17 ani de masonerie de la 24 ianuarie 1993,
La 24 ian. 1993, in Bucureşti, la Casa Vernescu, Sala Oglinzilor a avut loc Ceremonia Masonica de constituire a Marii Loji Nationale din Romania. Au fost prezenti francmasoni de frunte de la Marele Orient al Italiei insotiti de Marele Maestru, Fr. Giuliano di Bernardo. In cadru festiv a fost ales primul Mare Maestru, Fr.•. Nicu FILIP, care a fost instalat si consacrat, incredintandu-i-se toate drepturile si prerogativele de Suveran pe întreg teritoriul României. Intr-o lucrare viitoare a Centrului Regional de Studii Francmasonice Paris Bucuresti vor fi prezentate, toate detaliile, fotografiile in legatura cu inceputurile francmasoneriei, dupa 1989. In acest moment fratele Nicu Filip este trecut la Orientul Etern.
El este insa primul francmason care a demascat corupţia din Marea Loja Nationala din Romania, care a protestat împotriva devierilor francmasonice de la calea iniţiatica in care a crezut si pentru care a stat 7 ani închis in Zarca Aiudului. El este cel care a continuat o lucrare masonica regulara, tradiţionala, spirituala convocandu-i pe fraţii din Marea Loja Nationala din Romania, in 2002, la Conventul Extraordinar, din 13 -14 aprilie, de la Braşov.
Marea Loja Nationala a Romaniei, a lansat clasei de intelectuali a tarii o provocare in acest sens, de acum 8 ani si mai bine, declarand public ca masoneria face front comun impotriva coruptiei, relei credinte, obscurantismului si extremismului de orice fel. A propus si a facut pasi remarcabili si apreciabili in ceea ce a insemnat regenerarea Ordinului, redarea prestigiului intr-o infima masura, dar cel mai important este ca a reluat si continuat relatiile cu Marea Loja a Frantei, singura Obedienta din lume care a gazduit francmasoneria romana in exil, pe timpul celor 45 de ani de comunism. Am crezut in lucrarea masonica si in Marele Arhitect al Universului, am crescut numeric, calitativ, avem recunoasteri masonice internationale cu Mari Loji de peste hotare, suntem Membrii in Confederatia Marilor Loji Unite ale Europei, suntem Membrii in Asociatia Muzeelor, Librariilor, Bibliotecilor, Arhivelor Masonice cu sediul la Bruxelles, (A.M.M.L.A.) si suntem independenti.
Am explicat toate acestea pentru a cinsti pe deoparte memoria lui Nicu Filip si pentru a reliefa sacrificiile si truda sa ca promotor al acestor evenimente de după 89:
„ convocarea si instalarea mea ca Mare Maestru, voesc a fi in 24 ianuarie când sărbătorim Unirea Principatelor Romane, din 1859, la care noi, fraţii, am avut o contribuţie însemnata. Cred ca iubindu-mi tara trebuie sa practic cultul trecutului, al istoriei, cult pe care sa îl cunoaştem, sa îl omagiem si pentru care, sa păstram o vie recunoştinţa înaintaşilor noştri ”.
Iată, au trecut 17 ani de atunci si parca a fost ieri.
Noi, fraţii din Marea Loja Nationala A Romaniei, ne-am angajat pe deplin pe drumul iniţiatic al Ordinului Francmasonic, lucram cu regularitate si respectam cu stricteţe regulile masonice universal acceptate.
Fraţii noşti care întreprind studii si cercetări asupra arhivelor masonice romaneşti si asupra celor primite din alte tari prin intermediul Centrului Regional de Studii Francmasonice Paris Bucuresti, au constatat ca aici a existat o masonerie pura incepand cu peste 5-7 mii de ani in urma. Un exemplu edificator il reprezinta templele tracilor si geto-dacilor,vechi de peste 5-7 mii de ani, Placutele de la Tartaria, vezi Ganditorul de la Hamangia, vezi Statuetele Feminine din lut de la Muzeul Dunarea de Jos, din Calarasi. Nu le putem considera masonerie pura ? Noi ca fii ai dacilor închinători la un Dumnezeu unic si nevazut, nu putem sa tinem sus flacăra invaturii noastre milenare ? Noi oare nu putem sa recunoştem pe Eminescu ca fiind „masonul fara sort ”, pe Meşterul Manole ca fiind un adevărat Hiram, pe Zalmoxe, ca unul din cei mai mari initiati si aşa mai departe ? Eminescu prin meditatiile lui asupra demiurgului si renasterea sufletului, ce se desprind din poeziile sale filosofice, pur si simplu te cutremura. Nicolae Iorga, marturisea: „doua mari genii a nascut poporul roman, Zamolxe si Eminescu”. Tot el consemna: „Eminescu stapanea cu desavarsire cunostinta trecutului romanesc si era perfect initiat in istoria universala”. Karl Fridrich Vollrauth Hoffmdnn, in cercetarile privind tipologia poporului roman, prezentate in Beschreibung Den Erde, 1824, Vol. II, partea a IV-a, Pag. 3074, al 2[48], redate de Gabriel Gheorghe, zice : “Acest popor unit si ridicat prin instructie la cea mai inalta civilizatie, ar fi apt sa se afle in fruntea culturii spirituale a umanitatii. Si ca o completare, limba sa este atat de armonioasa si bogata ca s-ar potrivi celui mai cult popor de pe pamant.”
Se impune deci a privi cu alte dioptrii si nu cu cele de acum 300-700 de ani in urma, masoneria universala, astfel ca masoneria romana trebuie armonizata si cu ideile ortodoxismului local care ar facilita schimbari foarte productive in tara noastra.
Misterele majore, sau bratul vertical al crucii, nu constituie masonerie ci se ocupa mai mult de chestiuni esoterice. In masonerie se constituie traditia biblica, crestina. Intre discipolii lui Iisus, nu toti erau pregatiti ca sa inteleaga in mod direct invatatura lui atunci, Marele Initiat, Maestrul Iisus, le vorbea in parabole, in pilde, care pentru noi nu sunt altceva decat instrumente ritualistice de constructie operativa a masoneriei de azi. Masoneria are radacini in epoca dinaintea creatiei omului atunci cand Dumnezeu a creat Universul, numai ca noi astazi o cunoastem ca fiind produsul activitatilor constructive ale vechilor calugari benedicteni din Franta, Spania secolelor 8 si 9, Era noastra.Trebuie sa stiti, ca masoneria de azi reprezinta o ingemanare intre traditia ebraica veche sustinuta prin cuvintele sfinte si cele de trecere, toate fiind de origine ebraica. In schimb Templul Masonic cu intregul lui simbolism, sunt de origine crestina si reprezinta uniunea intre macrounivers si omul care nu este altceva decat micro-universul. Intre vechii masoni au existat si inca mai exista, preoti, filosofi adanci de-ai nostri, toti buni romani. Este bine ca pe acestia sa ii cautam, consultam, ascultam, pentru a face primii pasi in formarea unei baze de date, pentru frumoasa zidire spirituala ce suntem dispusi sa o implinim, toti cei din Marea Loja Nationale a Romaniei. Este absolut necesar ca sa cunoastem pe toti cei care apartin sau au apartinut unei sfere de viata spirituala puternica, domeniu de care are nevoie masoneria in Romania.
Ne dorim o masonerie operativa, constructiva, o masonerie cu specific romanesc, o masonerie româneasca, adică pe interesul romanilor si in dependenta directa de cultura noastră milenara. Aşa cum Marea Unire, s-a produs ca voinţa tuturor romanilor „de” aceeaşi limba, tot aşa noi fraţii de astăzi trebuie sa ne constituim ca germeni ai unificării in acest colt de lume bazata pe criteriile spiritualităţii, ale filocaliei creştine si ale ortodoxismul neputand uita ca ortodoxismul este o ramura a creştinismului mult mai plina de simboluri si trăiri interioare decat oricare alta religie a lumii. Masoneria operativa, constructiva, de tradiţie pura, este pentru noi ca o manuşa, este exact ce ni se potriveşte cel mai mult noua, celor din lumea ortodoxa.
Spiritualitatea. Nimic altceva.
In ortodoxism, Dumnezeu se simte si de acest fel de simţiri, aveam nevoie noi, ca masoni constructori. Pentru ca daca ajungem sa îl simţim pe Dumnezeu in noi, suntem capabili sa îl înţelegem pe Marele Arhitect al Universului. Un rol deosebit in unitatea si continuitatea neamului daco-romanesc, l-a avut Biserica Ortodoxa. Apostolul Andrei, primul nostru evanghelizator al geto-dacilor, arata ca noi suntem de drept si de fapt continuatorii dacilor.
De aceea 24 ianuarie al fiecarui an, este pentru noi, atât un simbol al masoneriei, însemnând 24 ianuarie 1993 - instalarea Fr. Nicu FILIP, ca Primul Mare Maestru ales dupa 1989 cat si mai ales, unul dintre cele mai insemnate momente din istoria neamului, Unirea Principatelor Romane de la 1859.
Glorie celor care si-au făcut pe deplin datoria si care ne amintesc de maretul Act al Unirii Principatelor Romane.
Masoneria înseamnă elite, dar nu elite sociale, economice etc., si elite care vine de la verbul „a alege” - aleşii. Se revine deci la zicala biblica : „…mulţi chemati puţin aleşi ” sau cum zice Pitagora: „daca nu eşti geometru, aici nu ai ce căuta si nu poţi intara in ordin”. Trebuie sa fii dotat ca sa intelegi masoneria. Mulţi au intrat in masonerie, dar masoneria nu a intrat in ei. Nu orice piatra, indiferent de natura ei, este apta a fi taiata, slefuita, prelucrata, pentru a-i reda forma cubica, forma utila la constructia Templului interior, neconstruit de mana de om. Noi, francmasonii romani trebuie sa ne strangem intr-un Colocviu National si sa ne concentram atentia si eforturile in edificarea si fortificarea francmasoneriei intr-un model cu traditii specifice romanesti.
Cu un sincer La Mulţi Ani fraţilor si cu dorinta de iluminare intru desavirsire spirituala, va doresc tuturor sa gasiti calea initiatica ce poate conduce catre implinire.
Pace voua cu înţelepciune si dragoste frăţeasca in lumina.
Libertate, Egalitate, Fraternitate, oriunde v-ati afla.
Dr. Viorel DANACU,
Mare Maestru,
Marea Loja Nationala a Romaniei
Jan
21
2010
O mică scară masonică
Uncategorized
*Fr. RAM, R. L. ATHENAEUM, Or. Bucuresti, 19.01.6010, 15.12.6009
De la începuturile preistoriei şi vieţii umane pe pământ în perioada numită de cercetători paleolitic, semnele credinţei în viaţa de apoi au împânzit realitatea noastră, dată fiind precaritatea vieţii de atunci şi primordialul sălbatic al elementelor unei naturi dezlănţuite, al cărui efect devastator aducea nu de puţine ori specia humanoidă în pragul extincţiei. Osemintele umane descoperite în sepulturile acelui timp erau colorate cu ocru roşu sau hematit iar alături se găseau diverse obiecte cum ar fi amulete, pietre pictate, statuete de os sau piatră, arme şi nu de puţine ori gravuri, desene ori picturi funerare . Este clar că cei care mureau erau ,,dotaţi” cu un minim de confort pe cât se putea similar realităţii pe care o părăsiseră. Poziţia ghemuit a acestor oseminte semnifică poziţia foetală adică erau pregătiţi pentru o nouă renaştere. Mai toate înhumările erau orientate spre răsărit, arătând intenţia de a se lega destinul sufletului plecat, de traiectoria soarelui şi deci de speranţa unei renaşteri ori postexistenţe într-o altă lume . Iată cum fascinaţia pentru astrul luminii s-a transformat în speranţa transcederii într-o altă viaţă, iar mai târziu în adoraţie conştientă.
Se poate spune fară să greşim prea mult că dorinţa de resurecţie şi de activitate post mortem a suscitat din cele mai vechi timpuri speranţa celor ce au trăit pe atunci. Ocrul roşu era folosit ca substituent simbolic al sângelui ce avea înţelesul viului şi al vieţii, podoabele, statuetele de lut, ofrandele alimentare, toate par să ne conducă la concluzia că viaţa trebuia să fie continuată în ciuda morţii fizice. Instinctul uman nu s-a lăsat doborât de fatalitatea acelor epoci primitive şi astfel ridicându-se a început să gasească soluţia de a comunica, de a colabora în grupuri la rezolvarea sarcinilor de subzistenţă şi supravieţuire ale rasei umane, iar mai apoi de a cerceta cerul nemărginit al nopţii mirându-se de forma constelaţiior pe care le luau ca reper de orientare în călătoriile lor. Această dorinţă de supravieţuire peste moartea omniprezentă în acele vremuri pare să fi fost primul interes spiritual al oamenilor, care înţelegeau acut efemerul fizic al acelor epoci şi sublimau instinctul în viaţă spirituală, raportat în final la nemărginita Creaţie a Marelui Arhitect.
Însă nu toţi humanoizii aveau această înţelegere a transcendentului, doar şamanii sau cei suprasensibili puteau avea această facultate a previziunii evenimentelor şi este clar că la acel timp primordial nu existau interese pentru a-şi înşela membrii gintei originare. Încă din acele vremuri cei iniţiaţi prin descoperire, iluminare, viziune, transă şamanică sau revelaţie ori epifanie au ştiut cu siguranţă că nu suntem singuri şi au stabilit forme de comunicare cu Marele Zeu Creator încercând în acelaşi timp să îmblânzească elementele naturii nemiloase ori spiritul animalelor feroce ale acelei epoci în favoarea grupului din care făceau parte. În acest scop vânătorul acelor vremuri dădea expresia intenţionalităţii magico-religioase prezervând depozite cu oasele animalelor ucise în credinţa că animalele vor fi aduse la viaţă de Stăpânul Animalelor .
Această construcţie a realităţii noastre o datorăm Marelui Creator care a iniţiat încă de la începuturi într-o formă de lumină mentală şi fizică, ce a fost transferată oamenilor pentru a le fi de ajutor în stabilirea sensului şi formelor logico-geometrice în care aveau să evolueze până la a se împlini după chipul şi asemănarea sa.
Lumina aştrilor a dăruit la timpul nopţii meditaţia omului şi dezvoltarea gândirii, cercetând cerul, observând astrele omul a stabilit noi metode de orientare şi migrând pe uscat ori pe ape a descoperit noi limanuri în care si-a asigurat perpetuarea rasei. Lumina soarelui i-a determinat pe oameni să observe formele de viaţă ce începeau să germineze la apariţia discului dătător de viaţă. Scarabeii, gâzele, fluturii se trezeau la viaţă, plantele, fructele se dezvoltau sub influenţa binefăcătoare a soarelui ce răsărea, în vreme ce prădătorii nopţii se retrăgeau în grotele unde sălăşuiau. Lumina minţii şi a spiritului uman a apărut atunci când conştiinţa de sine a evoluat şi omul sa desprins din paleantrop prin practici religioase de conştientizare a sinelui în raport cu cea ce ei au perceput pe atunci ca fiind Marele Stăpân al Animalelor. Aceste prime acţiuni magico-religioase de apărare împotriva atacului fiarelor, izbânzilor la vânătoare ori înblânzirea stihiilor naturii sau pentru vindecare şi reînviere s-au facut cu un succes destul de mare întrucât şamanul şi-a asigurat un rol şi un statut foarte important în cadrul grupului primordial. Pe măsură ce comunicarea nu a mai avut sincope de comprehensiune iar limbajul a devenit mai precis şi s-a îmbogăţit, ritualul a căpătat un sens din ce ce în ce mai elaborat, zeul fiind rugat de acum să însoţească întreaga viaţă şi existenţă a grupului. Conştiinţa unui Creator apăruse în imaginea explicaţiei pe care omul o construia în mod implacabil secol după secol. Probabil că în acele timpuri povestea originii noastre, dintr-un Adam şi o Eva, s-a transmis oral de către un mag iniţiat grupului său, iar mai târziu revelaţia a fost consemnată în tradiţia scrisă iudeo-creştină. Astfel putem interpreta simbolic pe Adam ca fiind primul mason (constructor) când datorită dorinţei sale de evoluţie liberă în lumea materială este lăsat de Marele Creator să îşi aleagă calea construind lumea noastră geometrică dar fiind avertizat: ,,În sudoarea feţei tale să îţi câştigi pâinea, până te vei întoarce în pământ căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti, şi în ţărână te vei întoarce” . Ulterior Dumnezeu afirmă Creaţia:,, Domnul Dumnezeu a zis: ,,Iată că omul a ajuns ca unul dintre Noi, cunoscând binele şi răul…” . După autorul mason Christian Jacq, Adam ar fi ,, predecesorul iniţiat care a dat formă tradiţiei esoterice şi a transmis-o generaţiilor viitoare” deci pe cale de consecinţă masoneria ar fi păstrătoarea unor tradiţii iniţiatice .
Neoliticul este o perioadă din istoria omenirii şi se defineşte cel mai adesea ca fiind epoca pietrei lustruite. Este caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră lustruită şi metalurgiei primitive a cuprului, prin apariţia agriculturii primitive, a creşterii vitelor şi a olăritului. Termenul de neolitic nu se referă la o perioadă cronologică anume (poate fi calculat de la sec.X-lea î.n.Hr.) însă, include o serie de manifestări economice comune cum ar fi uneltele din piatră lustruită şi practicarea agriculturii . Case şi gospodării construite uimitor ca cea descoperită la Skara Brae din Scoţia ne fac să credem că oamenii s-au dezvoltat diferenţiat pe parcursul evoluţiei lor. În vreme ce unii ramâneau pe tot parcursul existenţei lor sau chiar epoci de-a rândul în bordeie săpate sub pământ alţii înlegeau corect dinamica vieţii spirituale în incomensurabilul spaţiu universal şi se luptau să evolueze spiritual sau spaţial. Construcţii ca cele de la Stonehege apărute în jurul anului 3500 î.n.Hr. ne fac să luăm în consideraţie că scopul lor ar fi putut fi pe lângă cel obişnuit al unei sepulturi şi cel de vindecare, acolo fiind descoperite numeroase rămăşiţe umane cu semne evidente de boală şi suferinţă. De asemenea s-a descoperit funcţia precisă de observator astronomic observându-se că acele pietre fixează puncte fixe ale răsăritului şi apusului, soarelui dar şi lunii în zilele de solstiţiu (vară-iarnă); probabil că erau cunoscute precis şi mişcările lunii şi stelelor, iar eclipsele de soare şi lună puteau fi déjà prevăzute. Devenea clar că omul preistoric îşi realiza o hartă a constelaţiilor necesară activităţilor magico-religioase. Astfel se conturează posibilitatea ca originea construcţiei acestui centru spiritual solar să fie opera intenţională a unei masonerii primordiale.Târziu în sec. XVIII, francmasonul William Stukeley avansa ideea unei constructii de origine druidică, cu alte cuvinte că aici ar fi fost ridicat un templu al druizilor .Misterioase şi greu de pătruns cu înţelegerea sunt şi construcţiile oraşelor din India descoperite la Moheno Daro şi Harapa unde geometria are o aplicaţie de netăgăduit, cele două oraşe fiind construite similar. Astfel s-au descoperit fundaţii dreptunghiulare compartimentate care aveau rolul de a servi ca depozite pentru cereale. Aceste oraşe erau divizate în arii rectangulare foarte precis trasate. De exemplu în Moheno Daro existau nouă astfel de arii separate între ele de străzi largi de 9 metri. Toate casele erau racordate la un extraordinar sistem de canalizare care strbătea toate străzile. Deasemeni casele erau realizate din cărămizi standard, aveau curţi interioare şi fântâni proprii şi grădini. Aceste misterioase oraşe cunoscuseră perioada de înflorire chiar înainte de migraţia arienilor vedici pe Valea Indusului dispârând brusc odată cu sosirea lor probabil în urma unor masacre. Nu mai puţin uimitor este măreţul oraş de la Machu Pichu care a fost descoperit în 1911 de istoricul cu nume parcă predestinat, Hiram Bingham. Această realizare inca este de necrezut. Totul este realizat la limita perfecţiunii din granit cioplit negeometric dar cu sisteme de îmbinare ce uimesc lumea tehnicii moderne, într-o arhitectură perfectă. Deasemeni şi aici găsim toate utilităţile civilizatoare respectiv apă curentă adusă din râul ce se se strecoară 450 mai jos, pieţe, temple etc. Se pot distinge şi astăzi sculptura ,, Priponul Soarelui” şi Templul Solar, dovadă a cultului practicat şi aici de incaşi. Este foarte posibil ca tehnica şi arhitectura modernă să nu poată realiza aşa ceva pe o creastă de munte în acele condiţii naturale, improprii construirii de edificii.
Primul imperiu (din cele 7) a fost cel creat în Mesopotamia de catre Nimrod, şi este prezentat în Geneza 10, împreună cu teritoriile şi cetăţile peste care a stăpânit acesta. “Cuş a nãscut şi pe Nimrod: el este acela care a început sã fie puternic pe pãmânt.”El a fost un viteaz vânãtor înaintea Domnului…” El a ridicat o serie de cetăţi, cea mai mare dintre ele fiind Ninive, iar cea mai vestită fiind ziquratul Babel (Turnul Babilonului). Apare astfel civilizaţia Babilonului cel Vechi. După tradiţia Bibliei masonice din Heirloom citată de autorul Cesar Vidal, împăratul Nimrod a fost unul dintre masonii patriarhi care a construit Ninive folosind 60000 de lucrători . În Cartea Genesei aflăm şi detalii despre construcţia Turnului Babel ,, şi au zis unul catre altul: ,,Haidem să facem cărămizi, şi să le ardem în foc”. Şi cărămida le-a ţinut loc de piatră iar smoala le-a ţinut loc de var”, apoi descoperim intenţia lor de a realiza o construcţie cu proporţii cosmice. ,,Şi au mai zis: „Haidem să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vârf să atingă cerul, şi să ne facem un nume ca nu fim împrăştiaţi pe toată faţa pământului”. Se pare că o conştiinţă colectivă naţională tocmai era pe cale să se afirme. Nu a mai fost cazul întrucât planurile Marelui Arhitect au fost altele după cum ne arată Biblia.,, Şi Domnul i-a împrăştiat de acolo pe toată faţa pământului astfel că au încetat să zidească cetatea” .
Construcţiile vechilor oraşe egiptene apar o dată cu primul rege Menes în mileniul 3 î.n.Hr. El construieşte capitala la Memfis, undeva alături de actuala capitală Cairo. Încă din mileniul al IV-lea prin contactele cu civilizaţia sumeriană egiptenii împrumutaseră arta de a zidi cu cărămizi realizând încă de pe atunci construcţii uimitoare. În secolele ce aveau sa vină, perfecţiunea arhitecturală a templelor şi piramidelor orientate în mod inexplicabil spre poziţionarea astronomică foarte precisă a diverselor constelaţii, avea să suscite imaginaţia oamenilor din toate epocile. De exemplu actual s-a descoperit că Piramidele de la Gizeh reprezintă o oglindire pe Pământ a Centurii Orion, formată din cele trei mari stele, “cei trei regi” după cum sunt numite de cercetătorii actuali.Steaua din est este Sirius, cea mai stralucitoare stea de pe cerul noptii, care, în ziua de 24 decembrie, se aliniază cu cele trei stele stralucitoare din Centura lui Orion. Aceste trei stele din Centura lui Orion au aceeaşi denumire pe care o aveau şi in antichitate. Cei Trei Regi. Iar cei Trei Regi şi cea mai stralucitoare stea – Sirius, indică toate locul unde răsare Soarele, în ziua de 25 decembrie. Acesta este motivul pentru care cei Trei Regi urmăresc steaua în est. Pentru a ajunge în locul rasăritului, unde se naşte Soarele . Scopul formei piramidale a acestor situri funerare încă scapă înţelegerii noastre profane dar efectul de piramidă actual cercetat ştiinţific poate sugera noi direcţii de cercetare şi anumite înţelesuri ocultate ale acestor forme. Încă există controverse dacă civilizaţia egipteană a împrumutat tehnica construcţiilor, scrisul şi alte elemente de civilizaţie de la sumerieni sau a moştenit toate acestea de la marea civilizaţie a Atlantidei, ipoteză care a fost menţionată de Platon în celebrele dialoguri ,,Timaios” şi ,,Critias” scrise în anul 360 î.n.Hr. Unii savanţi ai vremii precum Strabon sau Aristotel au socotit o ficţiune această civilizaţie superavansată spiritual şi tehnologic dar alţi precum filozoful Crantor discipol al lui Xenocrate, care era la rândul lui discipolul lui Platon, au continuat cercetările cu privire la existenţa Atlantidei . De asemenea se spune că triburile egiptene erau acum 6000 de ani încă la un nivel destul de înapoiat. Ceva s-a întâmplat deoarece acum 3500 -4000 de ani evoluţia a căpătat un accent deosebit în Egipt apărând scrisul, ştiinţa numerelor, matematica, astronomia şi astrologia, geometria şi alte aplicaţii ale acestor ştiinţe care faceau viaţa oamenilor mai frumoasă şi mai uşoară. Această evoluţie bruscă este pusă pe seama Cărţii lui Toth (Hermes) o carte antică care conţinea secretul puterii nelimitate şi probabil datorită căreia a fost arsă şi distrusă în repetate rânduri Biblioteca din Alexandria .
Teoria dezvoltării construcţiei francmasonice continuă cu Orientul Apropiat unde apare Templul lui Solomon construit de acest fiu al marelui Rege David şi care este asociat ca simbolistică esoterică Universului Solar. În anul 586 î.n.Hr. a fost distrus din temelii şi jefuit de obiectele de valoare de către împăratul Nabucodonosor. Refăcut intre anii 516 î.n.Hr. – 70 d.Hr., a devenit cunoscut sub numele de “Al doilea templu”. A fost distrus din nou de către romani în anul 70 d.Hr., în timpul revoltei evreilor din anii 66 – 70 e.n. contra stăpânirii romane . Cum viaţa izvorăşte din moarte tot aşa templul renaşte mereu. Templul lui Solomon reprezintă teologia kabbalistică a vechilor evrei . În tradiţia respectivă se vorbeşte despre legenda construcţiei Templului de către arhitectul Abif Hiram care ar fi fost ucis de calfele sale pentru a i se fura secretele construcţiei.
O altă accepţiune a apariţiei masoneriei o reprezintă misterele. Există mulţi masoni care au susţinut această teorie cu privire la debutul şi apariţia masoneriei dar mai reprezentativi au fost Thomas Paine în sec. VIII şi Robert Longfield în sec. XIX. Paine afirma într-o operă mai puţin cunoscută –Origins of Free Masonry- că masoneria nu era altceva decât ,,o religie solară vestigiu al vechilor credinţe ale druizilor” . Deasemenea Robert Longfield facea cunoscut în “The Origins of Freemasonry,, conferinţă susţinută la Dublin în Loja Victoria, că esoterismul pe care îl transmitea masoneria se regăsea în piramidele şi labirintul din Egipt,în construcţiile ciclopice din Tirint Grecia, în zidurile Tirului ori piramidele din Hindustan. El accentua faptul că: ,,Misterele din Eleusis erau cele mai vechi şi asemănătoare masoneriei” . În trecut, când politeismul era prezent ca o legătură morală între zeii creatori şi oamenii muritori, între cer si pământ, între viaţă şi moarte, iniţierea unor oameni cu calităţi morale certe devenea o necesitate pentru continuarea şi transmiterea cunoştiinţelor spirituale ori rezolutiv explicative, necesare stabilităţii acelor societăţi. Acest continuum temporo-spaţial precum şi structurile ori ierarhiile cereşti au fost explicate iniţiaţilor sub diferite forme directe sau simbolistice şi pentru accesul mai logic au fost introduse grade în iniţierea acestor aleşi. Aşa au apărut inţierile egiptene în cultul lui Isis şi Osiris, elogierea marelui Ra, Amon, Ptah, Serapis sau Aton. Este clar că prin aceste iniţieri solare avem de a face cu misiunea civilizatoare a Egiptului antic întrucât diverse forme ale acestor cunoştiinţe esoterice au fost deplasate spre întreg bazinul mediteraneean. Misteriile greceşti se originau în principal în cultul lui Dyonisios şi Misterele de la Eleusis, unde se celebrau începând cu sec. XI-lea î.n.Hr. cele două zeiţe mamă şi fică, Demeter şi Kore .Tot odată mai putem enumera dezvoltarea vechilor mistere în imperiul roman unde gasim cultul Kybelei şi al lui Attis, neoorfismul şi neopitagorismul. Cultul lui Mithra a fost adus în imperiu roman în anul 60 î.e.n de către legionarii romani întorşi din războaiele purtate în Orient şi a fost o perioadă concurentul creştinismului până la triumful acestuia din urmă în lumea romană. Esoterismul creştin a avut ca mobile iniţiatice gnosa şi maniheismul cu toate că reprezentanţii săi nu au recunoscut nici odată aceste doctrine esoterice paralele.
O apreciere cu privire la apariţia masoneriei a fost cea care îi plasează pe cavalerii Templieri în postura de posibili creatori ai francmasoneriei. Ordinul Templier a luat fiinţă odată cu generalizarea războaielor duse în Orient de către creştini sub denumirea de Cruciade. În 1118 totul începe cu apariţia la Ierusalim a 9 cavaleri francezi care împreună cu conducătorul lor Hugues de Payns se prezintă regelui Baudouin al II lea la şi arată intenţia lor de a se constitui într-o comunitate de călugări razboinici care să apere pelerinii pe drumurile din Tara Sfântă.Regele le-a acordat o locaţie pentru încartiruire într-o parte a palatului care se afla pe locul fostului Templu al lui Solomon şi de aici probabil vine şi numele lor. Încă de la început şi-au creat o structură ierarhică şi scrierile vechi pomenesc de: un Mare Maestru, capelanii şi clericii care erau ataşaţi acestuia,gazdele Templului, cavalerii recrutaţi din nobilime, sergenţii ,,armigerii”care îi deserveau pe cavaleri şi segenţii ,,famulii”care se ocupau de treburi administrative şi nu în ultimul rând pe fraţii rezidenţi . Luptători vestiţi ei nu aveau voie în nici o situaţie să se predea în faţa inamicilor luptând până la moarte. Dar, lucru ciudat, în vreme ce ziua se măcelăreau cu sarazinii, noaptea în bătaia simunului din deşert îşi împărtşeau cu aceştia cunoştiinţe esoterice şi oculte ce ţineau de vechea gnosă. Se bănuieşte că aceşti cavaleri ar fi avut contacte ocultate cu Batrânul de pe Munte şi cu gruparea asasinilor (haşişinilor) ce îşi aveau baza în fortăreaţa Alamut, împrtăşindu-şi cunoştiinţe esoterice. După pierderea Ţării Sfinte sau retras mai întâi în Cipru unde aveau de fapt baza operaţiunilor militare iar mai apoi la Paris unde şi-au stabilit centrul administrativ.Cu toate regulile monastice şi jurământul de sărăcie depus, ei s-au ocupat de-a lungul secolelor şi cu agonisirea unei averi extraordinare care în final a stârnit invidia lui Filip cel Frumos regele Franţei, a slugilor sale Guillaume de Nogaret şi Enguerrand de Marigny care trimiţând Papei scrisori mincinoase şi exercitând presiuni politice au obţinut excomunicarea Ordinului şi condamnarea fraţilor templieri pentru acuzaţii de adoarare a idolilor precum Bafomet, scuiparea crucii, apostazie, sodomie , extorcare de fonduri şi alte asemenea lucruri . Prigoana şi arestările fraţilor templieri încep peste tot dar ceea ce îi interesa mai mult pe anchetatori erau nu informaţiile despre renegarea credinţei creştine sau ritualurile păgâne de care erau bănuiţi ci mai ales unde erau locaţiile unde aceştia depozitaseră banii, aurul şi valorile Templului. Bineânţeles că nu s-a putut afla nimic deoarece templierii nu au dezvăluit nimic din ceea ce anchetatorii nu trebuiau să ştie. Crezând că au obţinut mărturisiri după torturile înfiorătoare practicate în acel ev întunecat, anchetatori au dispus arderea pe rug şi a Marelui Maestru Jaques de Molay la 19 martie 1314 după ce multe sute de templieri fuseseră deja omorâţi în torturi sau arşi pe rug. Din mijlocul flăcărilor Marele Maestru i-a blestemat şi le-a prezis dispariţia rapidă a tuturor călăilor şi comanditarilor acestui masacru, ceea ce sa şi întâmplat cu o precizie uimitoare. După acest dezastru bunurile imobile şi obiectele au fost transferate Ordinului Ospitalier rivalul Templierilor, ce mai târziu au devenit Cavalerii de Malta. O ramură a Templierilor a reuşit să se refugieze în Scoţia unde a pus bazele unui nou Ordin:,, Pretinzând a fi un lăstar al acestui trunchi lovit de trăznet, masoneria scoţiană îşi făurea o bază la fel de solidă ca şi corporaţiile medievale pe care se sprijinea masoneria simbolică” . Actual apartenenţa templierilor la masonerie este justificată în anumite obedienţe prin gradul Mare Ales Cavaler Kadosh (Cavaler Sfânt al Răzbunării) dar templarismul masonic, este considerat de o definiţie finală a Dicţionarului de Francmasonerie al lui Daniel Ligou, o pură legendă deoarece acest aspect nu este menţionat de Anderson în Constituţiile sale şi nici de legenda operativă engleză de constituire a masoneriei . Nu cunoaştem adevărul, dar putem să bănuim că eroismul acelor oameni, ce şi-au vărsat sângele pentru gloria Franţei şi a creştinismului şi luminii, poate fi un liant acceptat între construcţia francmasonică generală şi fostul Ordin Templier.
Cea mai acceptată versiune a a apariţiei francmasoneriei o reprezintă asociaţiile meşteşugarilor evului mediu, care urmau străvechilor colegii romane. În sec. XI-lea au apărut în toată Europa asociaţii şi confrerii ale diferitelor bresle meşteşugăreşti. Etiene Boileau a consemnat în Cartea Meseriilor (1268) ,,profesia zidarilor, cioplitorilor în piatră constructorilor de drumuri şi preparatorilor de betoane” . Reglementările acestor corporaţii ce aveau deja cutume clare la acea vreme prevedeau dezvoltarea membrilor de la ucenic şi calfă până la nivelul de maestru. Meseria de zidar nu se deosebea iniţiatic de alte îndeletniciri cum ar fi cea de cizmar sau fierar lojile având un scop profesional la început. Masonii erau oameni liberi şi se deplasau oriunde era nevoie de arta lor dealungul ţării. Ei au dezvoltat mai uşor creaţia şi visul construcţiei interioare print-o oglindire a sinelui perceput şi conştient la Creator iar mai apoi în planul real fizic şi geometric. Întrucât mijlocele de construcţie erau rudimentare evoluţia construcţiilor era firesc să se producă întâi în plan ideatic, proiectiv. Abia mai apoi sensul şi fiinţarea construcţiilor, temple, catederale, biserici şi-au dezvăluit sensul şi utilitatea pentru planurile mai mari ale conducătorilor breslei. În timp, aceste loji meşteşugăreşti au fuzionat cu alte asociaţii iniţiatice sau oculte structurându-se astfel primele loji masonice în ţări ca Anglia, Franţa sau Germania. În acest sens, datând din anul 1390, întâlnim în literatura de specialitate păstrată la Muzeul Britanic, Regius Manuscript. Acesta este de fapt un poem probabil scris de un preot al Bisericii care face referinţă la o masonerie care prezenta un caracter speculativ şi în care apare expresia ,,So mote” care va apare mai târziu în ritualurile francmasoneriei .Un alt document datat la 1450 şi care se află tot în posesia Muzeului Britanic este Cooke Manuscript . Acesta face deasemenea trimiteri la apariţia unei masonerii speculative. Mai târziu în 1686 masoneria era atât de vizibilă pe scena vieţii sociale britanice încât a fost consemnată de Robert Plot în Istoria naturală din Staffordshire .
În anul 1717 patru loji londoneze se întrunesc pe data de 24 iunie şi aleg pe primul Mare Maestru în persoana cavalerului Anthony Sayer semnând astfel actul de naştere oficial al Francmasoneriei moderne. Mai târziu în anul 1723 în Marea Lojă se publică textul Constituţiilor lui James Anderson unde se prezintă pentru prima dată filosofia acelei societăţi, precum şi justficările istorice şi religioase. Astfel se face referire la calitatea de mason a lui Cain ce primise cunoştiinţe esoterice de geometrie, Noe şi fii acestuia, Euclid, Moise, Solomon şi unde ca figură centrală apare evocat Hiram Abif şi drama sa ca maestru constructor al Templului . Tot în aceste Constituţii se vorbeşte despre condiţiile de admitere în loji, despre comportamentul fraţilor masoni în lojă şi societate precum şi despre evitarea unor subiecte delicate de dezbatere cum ar fi ,, religia, naţiunile sau politica statală” . Astfel masoneria devenea o societate secretă cu un caracter esoteric care se situa deasupra relaţiilor sociale obişnuite.
În tot acest timp al evoluţiei francmasonice, printr-un complex ciudat de situaţii s-a permis apariţia pe scena istoriei unor aventurieri, care s-au infiltrat în Francmasonerie folosindu-se de structura de relaţii în lumea înaltă pe care o aveau sau pe care şi le-au realizat prin înşelătorii. Astfel figuri controversate precum libertinul Giacomo Girolamo Casanova, Cagliostro (Giusepe Balsamo) sau Contele de Saint Germain au încântat saloanele mondene europene de la Roma la Paris sau Berlin cu graţia şi cunoştiinţele lor alchimice promiţând tinereţea veşnică, transformarea fierului în aur, gasirea unor comori fabuloase cu ajutorul diavolului ori dăruind pietre preţioase . Excroci desăvârşiţi, aceşti impostori după ce au înşelat multe persoane şi în special femei care păreau a fi mai vulnerabile, au sfârşit grav bolnavi ori prin închisorile Europei culegând astfel ceea ce semănaseră.
În tot acest timp lumea gemea sub împilarea monarhiilor absolutiste. Mizeria, bolile de tot felul, păduchii, foamea, taxele foarte mari şi războaiele periodice făceau ravagii de la curtea Regelui Soare până în cartierele nevoiaşe ale oraşelor europene. În aceste condiţii în anul 1789 a izbucnit Revoluţia în Franţa. Poporul francez suferea crunt de foame, boli, de frig şi de tot felul de lipsuri economice din cauza lipsei de responsabilitate şi interes a stărilor conducătoare respectiv clerul şi nobilimea. Cînd i s-a atras atenţia reginei Maria Antoaneta cu privire la dezastrul naţional provocat de lipsa de pâine aceasta a replicat cu aroganţă “…dacă nu au pâine antunci să mânânce cozonac”.
Datorită exceselor decadente şi cheltuielilor nebuneşti această regină era denumită de apropiaţi Madame Deficit. Ce a urmat se ştie: reacţia poporului disperat a fost de a cuceri simbolul absolutismului Bastilia ceea ce sa şi întâmplat la 14 iulie 1789 şi astfel a debutat Revoluţia Franceză ale cărei cauze se originează mai înainte de toate în catastrofa economică şi periclitarea fiinţei naţionale a Franţei acelor vremuri şi nu unor conspiraţii masonice aşa cum s-a tot încercat să se acrediteze ideea. Masonii s-au implicat ulterior, neputând să rămână nepăsători la ameninţarea fiinţei naţionale de către iresponsabili conducători. Astfel îl aflăm pe Honore Gabriel Riqueti conte de Mirabeau ca fiind pricipalul artizan al schimbării celei de a Treia Stări într-o Adunare Naţională ce se va transforma în celebra Convenţie investită cu puteri legislative situaţie neconformă cu intenţia declarată a francmasoneriei de a nu se amesteca în politică. Treptat li sau alăturat şi alţi masoni precum Marele Maestru al Marelui Orient Francez Filip de Orleans, Camile Desmoulins sau celebrul general La Fayette care luptase şi în revoluţia americană. Aceşti oameni au condus mulţimile în luptă sau chiar au organizat militar revoluţia aşa cum a făcut marchizul de La Fayette organizând Garda Naţională sau Joseph Westermann în 1792 care a venit de la Marsilia cu un corp de voluntar pentru a susţine revoluţia .
După evenimentele cunoscute ale ascensiunii la putere şi războaielor lui Napoleon observăm că el a încercat să controleze francmasoneria făcând să fuzioneze Ritul Marelui Orient cu Ritul Scoţian. Este posibil ca şi Napoleon să fi fost iniţiat la data 1798 într-o lojă masonică în insula Malta într-un sistem militar. Dar sigur se se ştie că fraţii lui ca şi cumnatul Ioachim Murat precum şi fiul său vitreg Eugen Beauharnais au fost masoni. Obiectivul lui Napoleon a fost în această privinţă de a prelua controlul asupra lojilor pentru a se folosi de influenţa lor în grupurile nobiliare importante franceze şi europene. El ar putea fi socotit un promotor al dreptului femeilor deoarece din poziţia pe care o conferea statutul său a ajuns să promoveze intrarea femeilor în loji acordând cu această ocazie gradul de Mare Maestră Iosefinei, soţia sa. În timpul ocupaţiei, francmasoneria franceză a iniţiat o serie de cetăţeni spanioli care la rândul lor au înfiinţat în luna august 1801 o lojă spaniolă cu numele de Reuniunea Spaniolă . Cu toţii ştim că Napoleon a fost învins la Waterloo de Arthur Wellington dar puţini ştiu că acesta era de fapt un fost mason iniţiat în Anglia la 7 decembrie 1790 într-o lojă din Trim, comitatul Meath.
Lumina civilizaţiei noastre a fost întunecată de multe ori în istorie de nefericiţii puterii ce au uitat drumul construcţiei divine şi care, ratăcindu-se în aprecieri personale eronate, au lasat umbrele să le câştige spiritul şi sufletul dedându-se astfel la acţiuni precipitate neânţelepte sau chiar iresponsabile ce au costat umanitatea hecatombe de morţi. Observând acasta, se pare că fraţii francmasoni nu au rămas nepăsători la durerile şi viaţa mizerabilă a oamenilor şi s-au implicat în desfăşurarea acţiunilor militare care aveau să surpe în revoluţii această structură a regalităţii vetuste în multe zone ale lumii. Astfel se cunoaşte implicarea masonilor în revoluţiile din America Latină, înfiinţarea Statelor Unite ale Americi, revoluţiile paşoptiste, revoluţia mexicană,revoluţia rusă, ori în proclamaţia Republicii Spaniole . În toate aceste cazuri şi până astăzi nu se cunoaşte nici un caz în care să se fi dovedit istoric că francmasoneria ca structură ar fi iniţiat din proprie voinţă şi în mod gratuit aceste lovituri radicale la adresa regalităţii. Anumiţi francmasoni s-au implicat alături de alte forţe progresiste şi au acţionat aproape în ultimul moment pentru salvarea de la extincţie a acestor naţiuni plătind nu de puţine ori cu viaţa şi, lucru trist de multe ori nefiind consemnaţi în istoria acelor naţiuni ca fiind eroi. Deasemeni acuzaţiile de asasinat în cazurile Wiliam Morgan vis a vis de demascarea ritualurilor şi Mozart în afacerea ,,Flautul Fermecat “ rămân simple supoziţii ale unor autori iresponsabili precum Leo Taxil, nedovedindu-se niciodată implicarea instituţională a Francmasoneriei în astfel de afaceri sinistre.
Capătul acestei scări
Evoluţia oamenilor a fost orientată, dublată şi sprijinită de Francmasoneria iniţiatică de-a lungul timpului în toate etapele dezvoltării umanităţii prin studiul celor 7 arte şi ştiinţe liberale şi anume: Gramatica, Logica, Retorica, Artitmetica, Geometria, Muzica şi Astronomia . Acest sens al dezvoltării umanităţii s-a iniţiat prin pregătirea şi susţinerea aparatului psihic la nivel individual şi colectiv, prin relevarea gradului de conştiinţă de sine, şi orientarea acestora, de către marii şamani, preoţi şi mai târziu de filosofi, spre cunoaştere şi echilibru existenţial. Deasemeni exteriorul omului a fost amenajat geometric, împărţit şi sistematizat în manieră logică, eficient şi util pentru a folosi şi a bucura sufletul oamenilor. Francmasoneria speculativă actuală este ca o oglindă fermecată ce continuă sa păstreze miraculos meşteşugul vechilor constructori în argintul imaginii ei. Dar se poate spune pe drept cuvânt şi că ,,arhitectura este mama oricărei civilizaţii” deoarece pe vremuri când barbaria punea pe cel slab la dispoziţia celui puternic, oamenii s-au retras în spatele zidurilor castelelor, cetăţilor fiind astfel salvaţi şi începând să se civilizeze cu ajutorul legilor .Odată ce legile au devenit fundamentul traiului în comun al oamenilor şi baza funcţională a societăţii, francmasoneria a dublat aceste instituţii de-a lungul veacurilor ca o lumină de sens, inspiraţie în vederea dezvoltării formelor exterioare de construct şi sens logic ale umaniăţii. Înţelegem pe cale de consecinţă că dezvoltarea istorică a francmasoneriei s-a realizat pe două direcţii: în plan fizic (francmasoneria operativă) şi spiritual (francmasoneria aşa zis speculativă).Astfel deducem că istoria francmasoneriei este de fapt o istorie emergentă a evoluţiei organizării şi construcţiei umanităţii cu scop şi sens de protecţie şi elevare a spiritului uman dar şi de înfrumuseţare ambientală. În realizarea acestui scop nobil, prietenia fraţilor a fost mortarul care legat cărămizile acestui edificiu iar mediul terestru a constituit întotdeauna planşa Creaţiei Marelui Arhitect pentru plăsmuirea fiinţelor umane şi pentru observarea evoluţiei lor spirituale. Astfel vizionarii ştiinţei precum Charles Darwin (Originea Speciilor) au încercat explicaţii îndrăzneţe pe care însă tot ştiinţa în dezvoltarea ei ulterioară le-a anulat într-o manieră categorică.Vorbind despre Creaţie, Sfântul Ambrozie numeşte lucrarea Zilei întâi „temelia” lumii:
„Meşterul-zidar așează întâi temelia, iar după ce s-a pus temelia alcătu¬ieşte feluritele părţi ale clădirii una după alta, iar apoi le adaugă şi podoa¬bele… De ce nu a dat Dumnezeu [...] stihiilor podoabele potrivite o dată cu ivirea lor, ca şi cum El, în clipa facerii, nu ar fi fost în stare să facă în¬ dată ca cerul să sclipească ţintuit cu stele, iar pământul să se îmbrace în flori şi roade ? Putea prea bine să se fi întâmplat aşa. Totuşi, Scriptura arată că lucrurile au fost mai întâi zidite, şi abia pe urmă au fost rânduite; altfel ar trebui să presupunem că ele nu au fost de fapt create, şi că nu au avut început, întocmai ca şi cum firea lucrurilor ar fi fost născută de la început, neapărând a fi ceva de adăugat ceva pe urmă” .
Încă demult Scriptura a înfăţişat şi dovedit mă¬reţia Marelui Arhitect în zidirea Sa şi, prin comparaţie, micimea omului, referindu-se la locul de unde Dumnezeu vorbeşte cu Iov în vifor şi nor: „Unde ai fost când am întemeiat pământul ? Spune-mi, de ai cunoştin¬ţă ? Cine a pus măsurile lui, de ştii ? Sau cine este cel ce a întins funie peste dânsul ? Pre ce s-au întărit stâlpii lui, şi cine este acela ce a pus peste dânsul piatra cea din marginea unghiului? Când s-au făcut stele¬le, lăudatu-m-au cu glas mare toţi îngerii, mei. Şi am ocolit marea cu îngrădiri, când se vărsa afară şi ieşea din pântecele maicii, sale. Şi am pus îmbrăcămintea ei nor, am înfăşurat-o pre ea cu negură. Şi am pus ei hotar înconjurând-o cu încuietori şi cu porţi. Şi am zis ei: Până aici să vii şi să nu treci, ci întru tine să se sfarme valurile tale. Au doar în zilele tale am tocmit lumina cea de dimineaţă, şi luceafărul şi-a văzut rândul său ? Apucatu-te-ai de aripile pământului, ca să scuturi, pre cei necinsti¬tori de pre dânsul ? Au tu ai luat din pământ lut, şi ai făcut vieţuitor, şi l-ai pus pre el ca să poată grăi pre pământ ?” (Iov 38, 4-14)
Şi spune Francisc de Assisi într-un foarte frumos poem închinat naturii în Cântarea fratelui Soare sau Cântarea Făpturilor:
Laudat fii, Doamne al meu, cu întreaga ta facere,
Întâi de toate fratele soare
Cel care ne daruie ziua si prin el ne luminezi pe noi.
Frumos este si straluceste în toata maretia,
pe tine, Preaînalte, întruchipându-te.
Laudat fii, Doamne, al meu, pentru sora luna si pentru stele
Pe ceruri Tu le-ai dat viata limpezi, pretioase si frumoase.
Laudat fii, Doamne al meu, pentru fratele vânt
Si pentru cer si nori si senin si orice vreme
Prin care ajutor esti fapturilor Tale.
Între abisul inconştientului individual ori colectiv şi universul extern în locaţia terestră fiinţăm noi oamenii, cu voinţă, ca flăcări şi lumini ale conştiinţei orientate către un sens simbolic al Graalului ce se lasă descoperit cu fiecare faptă bună. Omenirea este acum într-o criză de sens filosofic neştiind încotro sa se îndrepte. Ba îl caută pe Dumnezeu, ba îşi proclamă independenţa, ba aşteaptă sfârşituri de lume. Această stare de copilărie spirituală va mai dura multe sute de ani până la abandonarea ideii nebuneşti de dominare a materiei, timpului şi spaţiului. Căutarea noastră filosofică nu are sens deocamdată, adică căutăm adevărul în dimensiuni conservatoare, pe drumuri deja străbătute pe care le reluăm la nesfârşit.
Mecanicismul cartezian s-a dovedit a fi fals, holismul este deja limitativ întrucât nu precizează clar elementul care face ligatura acestui sistem sistem complex. Cercetători ai psihicului uman ca Alfred Adler sau Victor Frankl au cercetat bolile psihice şi suferinţele oamenilor şi au înţeles că această dramă se originează într-o lipsă de sens filosofic şi destinologic. Poeţi celebri ca Omar Khayam deplâng încă din vechime lipsa de sens filosofic a vieţii:
“ Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii,
lar moartea n-o să-i schimbe rotundul şi splendoarea.
Şi nimeni nu-i să-mi spună ascunsul tâlc al spumii:
Ce sens avu venirea? Şi-acum- ce sens plecarea?,,
………………………………………………………………………
Peste sute de ani, la un moment dat, sătui de războaie, de răutate şi de alienare, vom depăşi starea de copilărie a omenirii şi ne vom transforma în înţelepţi. Vom privi în sus cu mirare, vom înţelege că pământul pe care ne aflăm este „Raiul Creaţiei”; ne va fi ruşine şi ne va părea tare rău după mileniile pierdute în greşeala dualismului spirit -materie (şi mai târziu cartezian n.a.).Vom întinde mâinile spre cerul înstelat dorind să ne cunoaştem fraţii, sufletele noastre vor oglindi sincera voinţă de unire cu Marele Arhitect al Universului, dar, atunci, nu va fi oare prea târziu ?
English
French