Articles in: Planse de Arhitectura

Or. : Bucuresti, 21 IULIE 6009

Dragii mei Frati,

Incep acum prima mea plansa de arhitectura prin a va spune ca am citit si m-am documentat asupra Ordinului nostru ca un profan dar de fapt am aflat in final ca nu poti intelege masoneria din lecturi, ea trebuie traita pentru a-i deslusi spiritul. Apoi am reflectat îndelung si fara a simti nici o frica lautrinca m-am pregatit in inima mea cu sinceritate iar acum invat sa-mi conduc si sa-mi domin pasiunile, cu rabdare si perseverenta, inaltand templele virtutii şi ingropand in temnite viciile.
Sunt un scolar pornit pe calea grea a incercarii pentru a-si construi Templul interior la propria lumina pe care o va primi pe masura cunoasterii si cresterii la care va ajunge, invatand treptat cuvintele ce vor deschide accesul spre mistere. Prin renastere, deopotriva ca  initiat si ucenic, am capatat adevărata mea libertate de constiinta caci masoneria ridica un edificiu universal al fraternitătii si in credinta mea este o stare de spirit care inseamna in final a primi si a darui. M-am angajat activ pe santierul nostru in cautarea eterna a drumului initiatic si m-am legat peste generatii de toti Fratii mei.
Ce m-a învatat acest prim grad simbolic si în ce mod? In primul rand, nu ti se predau niste cunostinte, ci ti se da sansa sa inveti, ritualul ridica întrebari si impulsioneaza gandirea, producand profunde efecte interioare. Masoneria implica un drum al autocunoasterii si implinirii de sine pentru ne ajuta sa devenim noi insine. Initierea autentica este o cheie de boltă caci ritualul este cel care da corp spiritualului si reanimă ansamblul fortelor creatoare. Am cunoscut lumea simbolică a caii pe care o voi urma in cautarile mele, reluand neincetat Calatoria spre Orient, spre realitatea initiatică. Am fost o piatră bruta si acum caut să o cioplesc pentru a-mi desavarsi slefuirea, lucrand neincetat asupra sinelui, cautand ultima ratiune a esentei umane. Loja este o reprezentare a lumii si drumul meu de-alungul ei catre cunoastere este de fapt calea mea prin viata.
Sistemul gradual este unul al invataturii directionate progresiv catre perfectionarea naturii umane, printr-o viziune directa si gradul de ucenic se refera la trup si la tot ce tine de actiunile acestei lumi.
Trebuie să invat toleranta si cand voi intelege ce este cu adevarat pot spune că am intrat pe calea cea bună. Un Frate este un om inzestrat cu ratiune, avand un caracter deschis, indiferent carei nationalitati, rase sau religii apartine, animat de dorinta de a cultiva raporturi de prietenie cu oamenii ce gandesc la fel ca el si pe care sa-i poata numi Frati si tinde spre realizarea unei comunitati fraterne, care se straduieste sa-si ridice nivelul intelectual si sa-si innobileze sufletul. Este patruns de rolul sau de om, astfel incat sa fie deasupra vanitatilor si sa fie destul de modest recunoscand cat de insignifiant este omul in raport cu puterile Universului. Pe cei care poate au comis greseli nu-i va condamna, ci va cauta sa-i inteleaga si sa-i ierte. Nu va nutri ambitii, caci ambitia sa trebuie sa se indrepte doar catre observarea regulilor de ordine, care-i indreapta pe Frati spre o spiritualitate superioara. Stie ca vorbele singure sunt doar zgomot si fum daca nu sunt urmate de fapte. Ce poate oare sa insemne toleranta, fraternitatea, caritatea daca aceste notiuni nu sunt puse in practica si raman doar vorbe goale? Trebuie sa ne ridicam impotriva oricarui dogmatism, de natura profana sau religioasa, considerandu-l ca o constrangere a libertatii de gandire dar trebuie sa-l respectam si pe omul credincios din convingere, care se simte legat de o dogma etica si sa nu incearcam sa-i distrugem aceasta credinta.
Uitandu-ma in oglinda am vazut ca de fapt cel mai mare dusman al nostru suntem chiar noi si acest mesaj pe care pe care l-am primit este prima rază din Lumina care sa revarsat asupra mea. Cand in calitatea mea de aspirant am intrat în cabinetul de reflectie, am fost indemnat la meditatie pentru a putea porni in calatoriile mele, caci piatra filosofala nu se obţine decat prin purificarea, amestecul şi coacerea elementelor constitutive ale universului: pamantul, apa, aerul si focul. Am fost supus primei probe prin punerea in mormant a iluziilor profane si preludiul unei renasteri, vizitandu-mi sufletul in profunzimea lui. Izolarea, renunţarea, sacrificiul de sine sînt primii pasi ai inceputului care incepe prin ucenicia tacerii. Cea de a doua calatorie care se incheie cu proba aerului, asemenea suflului care intretine viaţa, se adreseaza intelegerii si gandirii; dar proba aerului indemna si la reflectia asupra pericolului care il ameninţă pe cel care, ghidat de egoism si orgoliu, vrea să meargă prea sus si prea repede, acolo unde vantul este mai puternic încat il dezradacinează si il trimite la pămant. Cea de a treia calatorie, mi-a aratat că în cautarea Adevarului profanul exercita spiritul său critic; proba apei este renasterea la o viata noua. A patra calatorie, cu calm si tacere, m-a facut sa nu uit că prima mea misiune este de face cu mine insumi o pace profunda pentru a infrunta victorios proba focului. Focul, purificator si regenerator, anuntă apropierea de adevar. Acest foc subtil, a Gratiei divine, va permite desavarsirea Operei transformand materia pentru ca aceasta să devină Lumina.           Am urmat deci toate etapele succesive ale purificarii nu ca un simplu spectator, ci am fost deopotrivă subiect, operator si mărturisitor al parcursului meu initiatic caci de fapt nu obtinerea pietrei este cea care transforma, ci parcursul urmat pana acolo. Insa cred cu tarie ca daca initierea nu este traita in corp si in suflet deopotriva, acest ritual nu releveaza nimic in final si vom ratacii pe lungul drum catre Lumina…
Alegoria lumii simbolice in cautarea Adevarului naste vii interpretari si framantari interioare pentru ridicarea unui edificiu stabil si drept. Modelul Marelui Arhitect este esential ordinii Universului caci in afara Lui orice constructie este iluzorie, cabinetul de reflectie invata vigilenta si perseverenta, pavajul mozaicat arata dialectica contrariilor din care este formată realitatea, cele Trei Mari Lumini sunt simbolurile de baza ale vietii masonice, piatra bruta asupra careia lucreaza poarta de fapt secretul construcţiei divine, continand intreaga armonie a lucrarii prin modestia ei, tacerea, indisociabila de practica uceniciei si de deschiderea catre sensibilitatea initiatica sau Secretul, care nu este vointa de a ascunde, ci un aspect fundamental al demersului ritualic. Toate aceste pretioase simboluri, alaturi de multe altele vor avea cu siguranta un rol important in viata prin intelegerea si aplicarea lor.
Consider ca trebuie să aprofundez ce inseamnă rabdarea, sedimentand adevarurile acumulate pentru a nu fii o veriga slaba. Ca ucenic de drept trebuie acum să invat să ascult, cu toate ca este foarte greu sa asculti, fara să vorbesti. Cand voi stii ce inseamnă ascultarea voi fi pregatit cu adevarat sa ma ridic spre misiunile viitoare. Sper cu tarie ca in viitorul apropiat sa cresc si sa acced varsta maturitatii si a responsanbilitati in cautarea Adevarului pentru a primi sporul de salariu cuvenit prin insusirea demna a invatamintelor si secretelor. Voi merge mai departe in slujba Universalitatii, progresand neincetat, interesat mereu să patrund tainele educatiei si pentru mine Coloanele vor ramane verticale in eternitate.
In incheiere, vreau sa va marturisesc ca ma bucur de calea pe care am ales-o caci am venit din intuneric si am intrat in Lumina si voi continua sa actionez mereu pentru ca Marele Arhitect sa fie bine servit. Acum, la inceput de drum, doresc sa invat mai mult si ma voi stradui sa raspandesc si sa pun in aplicare idealurile de toleranta, de libertate si de fraternitate, acceptandu- mi datoria ca un membru umil ce sunt de a pune umarul ca viata celorlalti sa devina mai buna si mai fericita. Sper din tot sufletul sa fiu printre aceia care au dobandit si aprofundat adevarata semnificatie a gradului pe care il au.
Va multumesc tuturor celor care-mi sunteti alaturi printr-o calduroasa si puternica Imbratisare!
Fie ca Marele Arhitect  să ne lumineze drumul pentru a lucra in comun, a ne instrui şi a aprofunda misterele vieţii!

Fr.:Florian Niculae


...

Planse de Arhitectura

Plansa de Arhitectura,

Robert BURNS, Masoneria in literatura Scotiana


de Lucian ORTELECAN, 29 septembrie 6009

Robert Burns (n. 25 ianuarie 1759 – d. 21 iulie 1796) a fost poet scotian, precursor al romantismului britanic. A scris în limba engleza si în dialectul scotian.
Biblia în editie de buzunar, care va fi scoasa la licitatia de casa Bonhams Scotia, între 18 si 21 august, a fost folosita de poetul scotian Robert Burns în ultimele zile de viata,
Alaturi de editia Bibliei, va fi scoasa la licitatie si posibilitatea de a “sponsoriza” manuscrisul care contine versurile poemului “Auld Lang Syne”, scris în 1788. Persoana care va licita pentru “sponsorizarea” manuscrisului va fi recunoscuta ca protector al acestuia printr-o placuta speciala si va plati pentru pastrarea documentului în cadrul unui nou muzeu dedicat lui Burns. Casa de licitatii estimeaza ca mica Biblie folosita de Burns poate ajunge la pretul de 2.000 de lire, iar costul sponsorizarii manuscrisului, pâna la 50.000 de lire.
Biblia este pastrata într-o cutie îmbracata în matase albastra pe care este inscriptionat cu litere aurii “Burns Bible”. Volumul a fost lasat de Robert Burns unui profesor de la Clarencefield, în apropierea locului unde poetul si-a petrecut ultimele zile. Potrivit unei taieturi dintr-un ziar publicat în 1893, Burns avea Biblia la el când a mers la Brow Well, un centru de odihna si tratament, unde poetul spera sa-si îmbunatateasca starea de sanatate.
Miranda Grant, manager al Bonhams Scotia, considera ca volumul va genera un interes sporit, atât pentru colectionarii de carte rara, cât si pentru persoanele interesate de Burns sau de istoria tarii.
Poetul scotian Robert Burns (1759-1796), precursor al romantismului britanic, este considerat poetul national al Scotiei. Este cunoscut pentru poemele scrise în dialectul scotian, dar a scris si în limba engleza. Dupa moartea sa, a devenit o sursa de inspiratie pentru fondatorii liberalisului si socialismului. În afara compozitiilor proprii, Burns colecta cântece folk din Scotia, revizuindu-le sau adaptându-le. Poemul “Auld Lang Syne” este cântat de obicei în ultima zi a anului.

Cultura scotiana

Din Evul Mediu, componenta anglo-saxona (scots) a culturii scotiene castiga teren in detrimentul celei celtice. Apoi limba engleza a inceput sa prevaleze, cu aceeasi intensitate, asupra limbii scots. Si, totusi, aceasta evolutie nu a pus in discutie caracterul scotian al unei tari care a fost intotdeauna un creuzet, capabil sa asimileze noile achizitii fara a le renega pe cele precedente.
Astfel se intampla in prima jumatate a secolului al XIX-lea cand portul kilt-ului, tartanele (tesaturi ale caror motive si culori sunt reprezentative pentru clanuri) etc. au fost redescoperite ca simboluri ale intregii natiuni, in vreme ce in secolul anterior erau percepute, de catre scotienii din Lowlands, ca semne ale unei evidente inapoieri… In acelasi timp, opera poetica a lui Robert Burns (1759-1796), scrisa in scots, este cea care, inca si astazi, exprima cel mai bine sentimentul scotian.
Pe de alta parte, ajutati de excelentul lor sistem educational, scotienii au intrat in `revolutia industriala` alaturi de englezi si nu in urma acestora. La fel, dupa pierderea SUA, scotienii au participat in mod activ la noul val al expansiunii britanice, in special in Indii si Canada. Revolutia industriala a transformat Glasgow in al doilea dintre `orasele imperiale`, dupa Londra.

Editorial, Talent

In biblie, celor carora li s-a dat talentul, erau invaluiti de povesti, care mai de care interesante, considerate apoi parabole. Este intr-adevar o frumoasa poveste cum iti traiesti viata, trebuie sa stii ca viata iti ofera multe oportunitati, dar depinde de noi si de talentele noastre cum stim sa le formam.
Robert Burns, a inceput, ca si cum s-ar fi spus prin al 18-lea secol, ” in niste circumstante saracaciose”, tatal fiind fermier.  In timp ce tatal sau era un fermier sarac, totusi tinea ca fiul sau sa nu aiba o educatie saracacioasa, ceea ce nu era chiar obisnuit pentru acea perioada.
Robert era un copil talentat, resusind sa recite poeziile sale in cercurile din afara familiei, asa cum facea in Loja Harmony, dupa reuniuni
De aceea am dedicat anul 2009, anul celebrarii, cand Scotia da multumiri pentrui talentele acestui “Bard National”. Totusi, Masonii, care i-au oferit suport si intr-un fel l-au facut cunoscut in lume, nu prea mult pentru a sarbatorii acest an.
Cum spune Burns :”Omul a fost facut pentru a palnge”,  si cu siguranta, in loc de a plange, ar trebui sa sarbatorim.

Istoria Statuii lui Burns (1896), din orasul PAISLEY.

Astazi, in orasul Paisley, adevarat unul dintre locuile post industriale, si cu probleme sociale, dar totusi un oras care te surprinde  prin bogatul patrimoniu  cultual, istoric, cu o frumoasa arhitectura si monumente cu un foarte frumos si ilustru trecut.
Se spune ca prin 1786, Jane Armour, a fost trimisa in disgratie sa traiasca cu unchiul ei, Andrew Purdie, in Paisley, dupa ce  a ramas insarcinata cu primul urmas al poetului. Mai tarziu, doi dintre fratii acesteia, au creat Clubul Burns din Pailsley, unul dintre cele mai  timpurii societati din lume.
Unul dintre acesti frati, James Armour, i-a inmanat in 1814, lui Burns cupa lui favorita . Se spune ca Burns a vizitat acest club, in timpul ce scria faimoasa opera” Clarinda”, admirand generozotatea si ospitalitatea locuitorilor locului si admiratia lor catre poezie si arta.
Poemul recitat si interpretat de Billy Steel, este un tribut adus lui Burns, dar se stie ca nu este atat de des intalnit in cartile lui Burns. S-ar zvoni ca acesta ar fi unul dintre ultimele sale poeme.

Puţinul meu mi-ajunge,

M-ajung cu puţin, că mă bucur de multe
Şi uit de năpaste mari şi mărunte,
Le scutur din cârcă. Mai iute să-mi treacă
Îi trag o cântare şi-un gât din bărdacă.

Puterea nu-mi scade când griji mă frământă,
Căci omul e vesel şi viaţa e trântă.
Iar când libertatea din taşcă mi-o scot,
Nici regii-mpotrivă-mi nimica nu pot.

Tot anul pe umeri car grijile-n sac:
O noapte cu cântec le vine de hac.
Ce rost are gândul la vechiu-nceput,
Când ţinta e-n faţă şi greu’-i trecut…

De ce să-mi bat capul cu gloaba de soartă?
Ce vine se duce pe apa cea moartă:
Când rele, când bune m-au tot primenit,
La toate le-oi spune: „Hei, bine-ai venit!”

Conectiile Masonice ale lui Burns

Robert Burns a fost initiat ca Ucenic în St David Lodge, Tarbolton la 4 iulie  1781, la vârsta de 23. Ca multe alte momente în viata lui, Burns a intrat în masonerie  pentru a distruge  o controversa. Initial, a existat doar o singura Loja în Tarbolton, datand din  1771 (de la Loja Kilwinning), care se spune ca este cea mai veche loja din lume . În 1773, un grup s-a desprins din Loja, formând Lodge St David Nr 174, precum si originalul, devenint St James Tarbolton Kilwinning Nr 178, numai pentru a fi reunit în 1781, 9 zile înainte de primul grad Burns. Cu toate acestea, în timp ce St James a fost în mod clar cea mai mare dintre cele doua loji. Burns, între timp, a fost trecut la gradul de Companion, si a fos ridicat la gradul de Maestru Mason LST octombrie 1781. Cartea de înregistrare a Lojii, în conformitate cu James Mackay “Burns”, se arata dupa cum urmeaza:
Burns si-a continuat activitatea cu  Lodge St James, si la 27 iulie 1784, el a fost ales “Imputernicit Master” .
Traditia spune ca Burns a recitat  “Adio fratiilor din St James Lodge, Tarbolton”, în noaptea de 23 iunie, în cadrul reuniunii  anticipand calatoria sa in Indiile de Vest.
Cu toate acestea, Burns a hotarât sa se suspende în Scotia atunci când, în iulie 1786, editia lui Kilmarnock de poezii a fost publicata, de catre un frate mason, si 350 de fratii din St.John ’s Lodge, Kilmarnock, au subscris la o copie. În octombrie a fost numit membru de onoare al Lodge Kilmarnock Kilwinning Sf. Ioan, si a scris “Masonic Song”, în onoarea Lojii.
Burns creste în popularitate pentru poemele sale, de asemenea, a contribuit la cresterea sa în Francmasonerie, cele mai mult la o sedinta a Lodge St Andrew la Edinburgh, în 1787, la care Marele Maestru si Marea Loja din Scotia a fost prezent.
În februarie 1787, Burns a fost facut Poet Laureat al Lodge Canongate Kilwinning No. 2, Edinburgh. Wallace McLeod, în eseul sau “Robert Burns”, citeaza :
“Dreptul de adorabil Maestru, dupa ce a observat ca fratele Burns a fost prezent în Loja, care este bine cunoscut ca un mare scriitor, poet, si pentru o publicare întârziate a operelor sale, care au fost unanim apreciate, el a sustinut ca ar trebui sa fie desemnat un membru al acestei Lodge, care a fost convenit în unanimitate”.
Mai presus de toate, spiritul Francmasoneriei  a avut un loc special in inima lui Burns. Dr. Adair afirma ca “pentru Burns, Francmasoneria a fost un compus de misticism si de veselie” . Aceasta atitudine este gasita într-unul din operele sale cele mai cunoscute, “Auld Lang Syne”, o melodie pe care milioane de oameni din întreaga lume o cunoaste .
Pentru Burns, “Auld Lang Syne” este o expresie concreta a iubirii sale a omenirii si idealul sau de fraternitate international.
Se stie ca  Burns a avut o viata foarte grea. Burns nu a gasit nici un confort in ideea religiei din aceea vreme  sau societatea sa, dar Francmasoneria a ramas unul dintre cele mai importante aspecte din viata sa.
In muzeul Marii Loji a Scotiei, exista un tablou, foarte mare, pictat de catre fratele Steward Watson, dedicat lui Robert Burns, cu ocazia desemnarii sale ca si poet laureat al Lojii Canongate Kilwinning Nr 2, in Eginbourgh, la 1 Martie 1787, toti cei 61 de memembri prezenti sunt prezenti in tablou, cu toate ca atunci cand s-a pictat, ei nu erau prezenti. Prin May, 1787, Burn a fost ridicat la gradul de companion, in Loja Holy Royal Arch Degree, in Eyemounth. Toti ceilalti au fost de accord sa admita acest lucru, fara ca Burns sa fie nevoit sa plateasca taxele , toate acestea pentru ca era o onoarea prea mare pentru ei sa aiba in cadrul lojii o personalitate ca si el.
Cand burn s-a mutat in Dumfries, a intrat in loja St Andrew Nr. 179, de ziua Sf Ioan, in 1788, si din nou s-a aratat un mare entuziam din partea membrilor..
In 1792, este ales Secund Supraveghetor, timp de un an. Este ultima sa functie masonica pe care a vut-o, pana in apropierea datei mortii sale, in 1796.

Chiar si în timpul când toti ceilalti au fost abandonati si condamnati el, nu a renuntat  la salutul fratern. Opera “Adio” este dedicata pentru fratii lui din Loja,  St James Lodge, exprimand o tristete foarte sincera deoarece lasa Scotia si fratii sai pentru Jamaica, si multi au speculat ca  fratii l-au sprijinit, l-au încurajat sa produca unele din lucrarile sale mai mari. Pentru el Masoneria devinde un aspect prin care reusea cu o mao mare usurinta sad ea frau creatiei, si in special reuniunile la care participa era sansa sa isi etaleze creatiile si operele sale, care in majoritatea lor erau dedicatii pentru fratii sai.

Burns a combinat simpatiile sale Jacobite cu politica iacobina din prezent. El a sustinut vocal Revolutia franceza si americana, care a trezit suspiciuni de loialitatea lui, mai ales când se afla în serviciul guvernului Maiestatii Sale, în calitate de agent fiscal, cu toate ca Burns a se dezice, pornirile sale franceze atunci când Marea Britanie si Franta a intrat în razboi în  Si în timp ce Burns poate sa fi fost inspirat de Revolutia Franceza, implicarea sa în Francmasoneria a jucat cu siguranta o mare parte din opiniile sale în favoarea capitalurilor proprii, atat laice si religioase.

Francmasoneria a fost foarte populara în Europa protestanta în timpul lui Burns, în special în Insulele Britanice, în cazul în care prima Mare Loja a fost formata la Londra la 24 iunie 1717. Conexiunile din  Scotia cu Francmasoneria mergeau chiar mai departe înapoi.

În Anglia, în timp ce Francmasoneria avea tendinta de a fi parte a unui mic grup de  nobilime, cu tolerata in convingerile religioase diferite, chiar daca guvernul si biserica de stat nu aveau. Evrei, romano-catolici si protestanti disidenti au fost admisi, chiar daca membrii acestor grupuri, cu aceleasi principii religioase nu  puteau detine o functie politica în conformitate cu legile de testare, care necesitau pentru toti detinatorii publice, pentru a fi membri ai Bisericii Anglicane.
Prin 1729, Marea Loja Unita a Angliei, l-a avut Marea Maestru pe Ducele de Norfolk, fiind de religie romano-catolic, fiind un exemplu clar ca francmasoneria era non-sectarism, aratatand ca si atunci ca si in present, disputele religioase sunt subiecte destul de sensibile.

Irea Sendler,
Binecuvant fie acest om, nu conteaza in ce situatie.

Dumnezeu sa binecuvanteze acesta femeie.
Poate ca nu are Premiul Nobel, dar sigur a facut lumii un serviciu prin bunle sale intentii.
Nu demult a murit, la varsta de 98 de ani, o Doamna pe nume Irena Sendler.
In timpul celui de-al doilea razboi mondial, a lucrat in cadrul Wrassae Ghetto, ca si specialist in instalatii sanitare.
A demascat actiunile nazistilor asupra evreilor din Germania. Incredil cum cu ajutorul catelui ei, a reusit sa salveze din mainile nazistilor, nu mai putin de 2500 de copii. In timp ce nazistii ii urmareau catelul, crezand ca este vreun evadat, ea a reusit sa elibereze copiii.
Dupa razboi, a incercat sa ia legatura cu familiile acestora, dar multi erau morti. Totusi a reusit sa plaseze pe cei orfani la alte familii, dandu-i spre adoptie, astfel a reusit sa inlocuiasca o famile distrusa cu o alta noua.
Anul trecut a  fost nominalizata la Premiul Nobel pentru Pace, dar a pierdut.


...